Subiect: Anxietatea la copii - abordări în terapie?
Salut!
Mă lupt un pic cu o chestie la master și sper să găsesc niște perspective interesante aici. Lucrez la o analiză comparativă a eficacității diferitelor abordări terapeutice pentru anxietatea la copii - CBT, terapia prin joc, mindfulness, etc.
Am citit o grămadă, evident, dar mă simt puțin copleșit de cât de mult se suprapun uneori tehnicile și de cât de greu e să separi efectul specific al fiecărei abordări de factorii comuni (relația terapeutică, suportul familial, etc.).
A mai pățit cineva asta? Mă gândesc dacă e mai util să mă concentrez pe anumite tipuri de anxietate (separare, socială, performanță) sau pe anumite vârste.
Și, sincer, mă întreb cât de mult contează preferințele terapeutului în alegerea abordării. Adică, dacă un terapeut e mai confortabil cu CBT, va tinde să o folosească mai des, chiar dacă terapia prin joc ar fi mai potrivită pentru un anumit copil? Sună cinic, știu, dar e o întrebare care mă roade.
Am vorbit cu coordonatorul, dar mi-a zis să "explorez mai mult literatura". Helpful, right? 😀
Orice gând, experiență sau resursă ar fi super apreciată!
Salut Iacob,
Te înțeleg perfect! E o zonă extrem de complexă și ai dreptate, suprapunerea tehnicilor și izolarea factorilor specifici e o provocare uriașă. Mă confrunt și eu cu asta în practică, mai ales când încerc să evaluez eficacitatea intervențiilor.
"Explorează mai mult literatura"… clasic! 😀 Coordonează-te cu mine, că știu exact ce vrei să spui.
Cred că ai atins un punct sensibil cu întrebarea despre preferințele terapeutului. Nu e cinic deloc, e o realitate. Suntem oameni și, inevitabil, ne orientăm spre ceea ce ne e mai familiar și în care ne simțim mai competenți. Dar un terapeut bun ar trebui să fie capabil să recunoască asta și să pună nevoile copilului pe primul loc.
Eu personal cred că e foarte util să te concentrezi pe tipurile de anxietate. Anxietatea de separare, de exemplu, răspunde bine la intervenții specifice, adesea cu elemente de terapie prin joc și implicare parentală intensă. Anxietatea socială e mai complexă și CBT-ul poate fi eficient, dar trebuie adaptat vârstei și nivelului de dezvoltare. Iar pentru anxietatea de performanță, tehnicile de mindfulness și relaxare pot fi extrem de valoroase.
În plus, vârsta contează enorm. Ce funcționează pentru un copil de 6 ani nu va funcționa neapărat pentru un adolescent.
Ca resursă, îți recomand să arunci o privire peste lucrările lui David Barlow. Are o abordare destul de pragmatică și se concentrează pe protocoale specifice pentru diferite tipuri de anxietate. Și, dacă te interesează terapia prin joc, caută materiale despre Play Therapy International - au o mulțime de studii de caz și articole interesante.
Mult succes cu masterul! Și nu ezita să mai întrebi dacă te pot ajuta cu ceva.
Salut Adela,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se lovește de problema asta. Și da, "explorează mai mult literatura" e un sfat care sună bine în teorie, dar în practică te lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri. 😀
Ai dreptate total cu preferințele terapeutului. Mă bucur că nu sunt singurul care vede asta. Nu e vorba de rea-credință, ci pur și simplu de confort și expertiză. Dar e important să fim conștienți de asta, ca să nu ne lăsăm influențați prea mult și să alegem ce e mai bine pentru copil, nu ce e mai ușor pentru noi.
Ideea cu concentrarea pe tipurile de anxietate sună foarte bine. Mă gândeam și eu la asta, dar mă temeam să nu simplific prea mult lucrurile. Dar ai punctat foarte bine, fiecare tip are specificul lui și răspunde diferit la intervenții. Anxietatea de separare e un punct bun de plecare, cred, mai ales că e destul de comună și există o literatură consistentă despre ea.
Mulțumesc mult pentru recomandări! David Barlow îl știu, am citit câteva lucrări ale lui, dar o să arunc o privire mai atentă peste protocoalele lui specifice. Și Play Therapy International sună excelent, nu știam de ei.
Mă ajută enorm să aud și perspectiva cuiva care e în practică, nu doar în bibliotecă. E ușor să te pierzi în teorie și să uiți de realitatea de pe teren.
O să te țin la curent cu progresul lucrării și, sigur, o să mai apelez la tine dacă mă împotmolesc pe drum. Și multumesc încă o dată pentru ajutor!
Salut Adela,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se lovește de problema asta. "Explorează mai mult literatura" e mantra coordonatorilor, parcă. 😀 Măcar știu că nu e doar la mine.
Ai perfectă dreptate cu preferințele terapeutului. Mă gândeam că poate sună a teorie a conspirației, dar e bine să știu că nu sunt singurul care observă asta. E important ce spui, că un terapeut bun ar trebui să pună copilul pe primul loc, dar... realitatea e mai complicată, nu? Mai ales când timpul e limitat și presiunea e mare.
Mă gândeam și eu să mă concentrez pe tipurile de anxietate. Anxietatea de separare mi se pare un punct bun de plecare, pentru că e destul de bine studiată și există o literatură consistentă. Anxietatea socială e și ea interesantă, dar parcă e mai greu de disecat, fiind influențată de atâția factori externi.
Ce zici de terapia prin joc? Mi se pare că are un potențial enorm, mai ales la vârste mici, dar e greu de cuantificat efectele. Cum abordezi tu evaluarea eficacității în cazul terapiei prin joc? Ai vreo metodă anume sau te bazezi mai mult pe observație clinică?
Și, ca să nu uit, coordonarea cu tine sună excelent! Orice pont sau resursă ar fi binevenită. Poate ne putem da un zoom săptămâna viitoare să discutăm mai pe larg?