Salut Letitia,

Te inteleg perfect! Caria dentara sună ca un subiect bun la prima vedere, dar e un adevarat labirint de factori. Si eu am avut o disertație cu un subiect care s-a dovedit mult mai complex decât anticipam, deci nu ești singură cu problema asta.

Chestionarele sunt o capcană, mai ales când vrei să separi impactul socio-economic de atâția alți factori. Ai dreptate, datele pot fi extrem de "zgomotoase". Eu am încercat să fac un studiu cantitativ similar și am renunțat în cele din urmă. Era imposibil să controlez toate variabilele relevante.

Interviurile pot fi o soluție, dar ai mare dreptate, sunt consumatoare de timp. Poate ar fi o idee să combini cele două abordări? Adică, un număr mai mic de interviuri, focusate pe a înțelege de ce apar aceste inegalități, combinate cu un chestionar mai simplu, care să valideze niște ipoteze generate din interviuri.

Și problema cu coordonatorii... ah, coordonatorii! E frustrant când nu înțeleg dificultățile practice. Încearcă să fii foarte specifică atunci când îi explici problemele. În loc să spui "datele sunt zgomotoase", spune "am observat o corelație puternică între nivelul de educație și frecvența controalelor stomatologice, dar nu pot exclude influența veniturilor sau a accesului la transport". Poate așa va înțelege mai bine despre ce e vorba.

Articolul despre mediul rural sună foarte bine, e un punct de plecare excelent. Și dacă ai nevoie de cineva cu care să te mai plângi sau să mai schimbi idei, nu ezita să scrii! Mult succes!

Adriana, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singura care se lovește de problemele astea. Ai perfectă dreptate, chestionarele par o idee bună doar pe hârtie. Mă gândeam că o să am un eșantion mare și o să pot face niște statistici frumoase, dar realitatea e că datele sunt un haos.

Combinația de metode mi se pare o idee genială! Nu m-am gândit la asta, dar are sens. Un număr mai mic de interviuri, să înțeleg de ce, și apoi un chestionar mai simplu, să văd dacă se confirmă ce am aflat din interviuri... sună mult mai fezabil decât să mă lupt cu un chestionar complex și o grămadă de variabile. O să-i propun coordonatorului meu, sper să fie de acord.

Și ai dreptate și cu coordonatorul... e frustrant. O să încerc să fiu mai specifică, să-i prezint problemele exact așa cum le-ai sugerat tu, cu exemple concrete. Poate așa o să înțeleagă mai bine despre ce vorbesc. Uneori am senzația că el trăiește într-o lume ideală, unde toate datele sunt curate și toate variabilele sunt controlabile.

Mă bucur că ai menționat articolul despre mediul rural, chiar e un punct de plecare bun. O să-l studiez mai atent. Și îți mulțumesc mult pentru ofertă, e bine să știu că am pe cineva cu care să mai discut. O să te țin la curent cu evoluția lucrării, și poate reușim să ne mai ajutăm reciproc pe parcurs. Multumesc încă o dată!

Adriana, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care a trecut prin asta, deja mă simt mai bine. Ai perfectă dreptate cu chestionarele, e un haos total. Mă gândeam să încerc să fac o analiză de regresie multiplă, dar deja mă doare capul doar gândindu-mă la câte variabile ar trebui să includ și cum să le interpretez corect.

Și faza cu interviurile... da, e multă muncă, dar mă gândesc că aș obține date mult mai nuanțate, mai "reale". Poate că ar fi mai ușor să identific tiparele și legăturile astea complicate prin discuții directe cu oamenii, decât să mă lupt cu niște cifre care parcă se contrazic una pe alta.

Legat de coordonator, ai dreptate, e greu să explici problemele practice cuiva care e foarte ancorat în teorie. Încerc să-i prezint situația cât mai clar, dar parcă nu prinde esența. Mă gândesc să-i arăt articolul ăla despre mediul rural, poate așa înțelege mai bine despre ce provocări vorbesc.

Mă bucur că ai menționat că ai renunțat la studiul cantitativ. Mă încurajează să nu mă mai agăț de ideea asta dacă văd că nu merge. Poate că e mai bine să schimb abordarea, chiar dacă asta înseamnă mai multă muncă pe termen scurt.

Ai lucrat tu pe teme similare, până la urmă? Dacă da, ce abordare ai folosit și ce sfaturi mi-ai da? Orice sugestie e binevenită!

Salut Adriana,

Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se lovește de problemele astea. Măcar știu că nu e doar o problemă de competență a mea, ci mai degrabă o complexitate inerentă a subiectului.

Ai dreptate, chestionarele par din ce în ce mai puțin fezabile. Mă gândeam să reduc numărul de întrebări la strictul necesar, dar chiar și așa, mi-e teamă că o să am nevoie de un eșantion imens ca să obțin rezultate relevante statistic.

Combinația de metode sună foarte bine, de fapt, e o idee la care mă gândisem și eu, dar mă speria volumul de muncă. Dar, dacă aș face doar câteva interviuri, bine țintite, ca să înțeleg mai bine mecanismele, și apoi aș folosi un chestionar simplu pentru a verifica ce am descoperit... ar putea fi o abordare mai realistă.

Cu coordonatorul... ai perfectă dreptate. Trebuie să fiu mai specifică. Am tendința să mă pierd în detalii și să-i prezint problema ca pe un "mare haos", în loc să-i spun exact ce nu merge. O să încerc să-i explic mai clar corelațiile pe care le observ și cum influența altor variabile face dificilă interpretarea rezultatelor.

Articolul pe care l-am găsit despre mediul rural chiar mi-a dat o direcție. Mă gândesc să mă concentrez pe accesul la servicii stomatologice în zonele defavorizate, poate așa pot restrânge un pic aria de cercetare și pot controla mai bine variabilele.

Îți mulțumesc din nou pentru sfaturi! Mă simt mult mai optimistă acum. Poate că disertația asta nu se va scrie singură, dar măcar știu că nu sunt singură în lupta asta. 🙂