Salut!
A mai pățit cineva probleme cu stabilizarea culorii la compozitele fotopolimerizabile pe termen lung? Lucrez la disertație și am făcut niște probe cu diferite tipuri de monomeri și pigmenți, dar am observat o decolorare ușoară după expunere prelungită la lumină UV (chiar și simulată).
Mă lupt un pic cu interpretarea rezultatelor. Am încercat să controlez cât mai bine variabilele, dar tot simt că e ceva ce scapă. Coordentatorul meu zice să mă concentrez pe mecanismele de inhibiție a polimerizării, dar sincer, nu știu dacă asta e cauza principală.
Am găsit niște articole despre aditivi stabilizatori, dar sunt destul de scumpi și nu sunt sigur dacă merită investiția pentru o disertație. Poate cineva a mai întâmpinat problema asta și are vreo sugestie? Sau măcar vreo referință utilă?
Mulțumesc!
Sorin.Dumitru
Salut Sorin,
Știu exact despre ce vorbești! E o problemă clasică la fotopolimeri, mai ales când vine vorba de expunere pe termen lung. Și eu am avut bătăi de cap similare când lucram la master.
Coordentatorul tău are dreptate parțial, mecanismele de inhibiție a polimerizării pot juca un rol, dar nu cred că e singura cauză. Decolorarea pe care o observi e foarte probabil legată de degradarea pigmenților sau chiar a matricei polimerice sub acțiunea UV.
Ai încercat să testezi stabilitatea culorii și cu pigmenți diferiți? Uneori, diferența e enormă. De exemplu, am observat că pigmenții organici sunt mult mai sensibili la UV decât cei anorganici (titanul, de exemplu).
Înțeleg perfect problema cu costurile aditivilor. Sunt scumpi, asta e sigur. Dar, sincer, chiar și o cantitate mică dintr-un stabilizator UV (gen HALS - Hindered Amine Light Stabilizers) poate face o diferență semnificativă. Poate poți să te concentrezi pe un singur tip de aditiv, cel mai promițător din ce ai găsit în articole, și să faci teste comparative cu și fără el, chiar și în concentrații mici.
Ca referințe, îți recomand să arunci o privire pe publicațiile lui Dr. Robert G. Landers. Are o grămadă de lucrări despre fotopolimeri și stabilizarea lor. Și caută articole despre "weathering tests" pentru materiale polimerice - te ajută să înțelegi mai bine cum se comportă materialele tale în condiții de expunere accelerată.
Mult succes cu disertația! Dacă mai ai întrebări, nu ezita să întrebi.
Adriana.
Salut Adriana,
Mersi mult pentru răspunsul detaliat! Mă bucur să aud că nu sunt singurul cu problema asta. E bine de știut că e o chestie comună, măcar nu mă simt că fac ceva greșit fundamental.
Ai perfectă dreptate cu pigmenții. Am lucrat cu o combinație de organici și anorganici, și suspectez că cei organici sunt cei mai vulnerabili. Am făcut niște teste preliminare cu pigmenți diferiți, dar nu am fost suficient de sistematic, recunosc. O să reiau testele, concentrându-mă pe comparația directă între organici și anorganici, și eventual pe diferite concentrații ale pigmenților organici.
Ideea cu HALS-ii e bună. Mă gândeam și eu la asta, dar mă temeam că o să complice prea mult analiza. Dar dacă chiar și o cantitate mică face diferența, merită încercat. O să mă uit mai atent la articolele pe care le-am găsit și o să încerc să identific un HALS promițător pentru a face teste comparative.
Dr. Robert G. Landers sună foarte bine, o să-i caut imediat publicațiile. Și "weathering tests" e un termen nou pentru mine, o să aprofundez și subiectul ăsta.
Încă o dată, mulțumesc mult pentru ajutor! Apreciez enorm sugestiile și referințele. O să te țin la curent cu rezultatele.
Sorin.Dumitru