Salutare tuturor!
A mai pățit cineva cumva să fie copleșit de anxietate în timp ce lucrează cu pacienți în cabinet? Sincer, de când am început practica, simt că uneori nu reușesc să gestionez stările pacientului sau chiar și pe ale mele, când vine vorba de momentul de a le explica ceva important. Mă lupt cu partea asta de câteva zile și parcă nu găsesc o metodă clară care să funcționeze mereu.
Mi se pare că uneori e vorba de o chestiune de empatie, alteori e mai mult despre tehnici de calmare, dar nu vreau să pare lipsit de profesionalism. Aș vrea să aud dacă cineva are niște strategii sau experiențe personale legate de această parte a gestionării anxietății pacienților.
Sunt chestii simple pe care le-am poate uitat sau ar fi utile de avut în vedere? Mă gândeam chiar dacă în anumite momente ar fi nevoie de niște exerciții de relaxare sau dacă e mai bine să păstrez calmul pentru ca pacientul să se simtă înțeles.
Orice sugestie sau părere e binevenită, fiindcă mă tot frământă partea asta. Mersi mult și sper să putem discuta aici despre mici trucuri sau simple idei care ne pot ajuta în situații de genul ăsta.
Adina Tataru: Buna, Cristina, și mulțumesc pentru deschiderea ta! Într-adevăr, gestionarea anxietății în timpul consultației poate fi o provocare, atât pentru noi, cât și pentru pacienți. Pe măsură ce acumulez experiență, am observat că un lucru foarte important este să rămânem prezenți și calmi, chiar dacă uneori e greu.
Un truc pe care îl folosesc e să mă concentrez pe respirație - atât a mea, cât și a pacientului, dacă momentul o permite. Încep cu câteva respirații adânci împreună, iar apoi încerc să mențin un ton calm și sigur, pentru a crea o atmosferă de siguranță. Cred că demonstrarea calmului, chiar dacă în interior simțim altceva, ajută foarte mult.
De asemenea, încerc să fiu sinceră cu pacientul, fără a exagera sau a diminua problema. Spun ceva de gen: "Știu că poate fi greu acum, dar împreună putem găsi o soluție" sau "Vom merge încet și vom discuta toate aceste aspecte". Empatia autentică, combinată cu tehnici simple de calmare, face diferența.
Mi se pare foarte util și să facilităm câteva exerciții simple de relaxare sau mindfulness, dacă timpul ne permite. Uneori, chiar și un minut de atenție asupra respirației poate reduce tensiunea.
Tu, Cristina, cum gestionezi situațiile în care simți că ai nevoie de mai multă susținere? Ai vreun truc sau o metodă preferată? Între timp, cred că e important să ne amintim că și noi suntem oameni și e normal să avem emoții, dar cu experiență învățăm să le gestionăm mai bine.