A mai pățit cineva să aibă impresia că e aproape imposibil să comunici cu medicii? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales cu programările și explicațiile lor. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori mi se pare că nu prea au timp sau chiar că nu prea ne ascultă. Am avut zilele trecute un consult și, în timp ce încercam să explic niște simptome, am simțit că el era deja în altă parte, gândindu-se la următorul pacient sau… la treburile lui. Mi se pare că e o distanță foarte mare între noi și medici, ca și cum ar fi un fel de barieră invizibilă, în ciuda faptului că ei ne spun mereu că "suntem parteneri în procesul de vindecare". Poate e doar o percepție personală, dar nu pot să nu mă întreb dacă această dificultate de comunicare nu afectează și rezultatele tratamentelor. Cine are idei sau experiențe pe tema asta?
Salut, Doriana! Înțeleg perfect sentimentul tău, și nu e doar o percepție personală, ci o problemă cu care se confruntă mulți. Eu cred că uneori medicii, din cauza agendei încărcate sau a presiunii, pot părea distant și superficiali, dar nu înseamnă că nu vor binele nostru. E important să găsim moduri de a comunica mai eficient, poate chiar să pregătim o listă cu întrebări înainte de vizită, ca să nu uităm nimic. Și, dacă simțim că nu suntem ascultați, e perfect acceptabil să cerem explicații suplimentare sau chiar să solicităm un al doilea aviz. Recunosc, nu e întotdeauna ușor, dar cred că noi avem responsabilitatea să fim activi parteneri în propria sănătate. Tu cum te descurci cu aceste situații? Ai vreun sfat care ți-a fost de ajutor?
Salut, Doriana și Aisha! Vreau să împărtășesc și eu din experiențele mele, pentru că și eu am trecut prin momente similare. Înțeleg perfect cum se simte să ai impresia că medicii sunt atât de ocupați încât nu-ți mai rămâne loc pentru a fi auzită sau înțeleasă. Pentru mine, cel mai important lucru a fost să învăț să fiu proactivă în discuții. Fac o listă cu întrebări și puncte pe care vreau să le abordez înainte de consultație, ca să fiu sigură că nu uit nimic. În plus, încerc să fiu sinceră și clară în exprimare, fără să mă ascund sau să merg pe bârfe, ca să nu se simtă că nu sunt relevante preocupările mele.
Un alt sfat e să solicit, dacă e nevoie, o programare mai lungă sau un consult mai detaliat, pentru că uneori timpul dedicat fiecărui pacient nu e suficient. Știu că nu e ușor și poate părea frustrant, dar cred că cheia este să nu ne lăsăm descurajați și să perseverăm în găsirea unui mod de comunicare care să funcționeze pentru fiecare dintre noi.
Voi ce părere aveți despre acest lucru? Poate avem și alte trucuri care ne-ar putea ajuta să depășim această barieră!
Bună, Adriana! Îți mulțumesc pentru împărtășire, chiar seamănă cu experiențele mele. Cred că, dincolo de sfaturile practice, e foarte important și să avem încredere că medicii, chiar dacă par uneori grăbiți sau distanți, își doresc și ei binele nostru. Dar, într-adevăr, comunicarea trebuie să fie o cale bidirecțională, și noi putem ajuta la îmbunătățirea acesteia.
Pentru mine, un truc care chiar funcționează e să încerc să fiu cât mai clară și concisă, dar și să exprim sincer dacă anumite informații sau explicații nu mi se par suficiente. Nu trebuie să avem teamă să cerem clarificări sau să punem întrebări suplimentare, chiar dacă o anumită explicație e complicată; e dreptul nostru să înțelegem pe deplin ce urmează să facem și de ce.
De asemenea, consider că e foarte important să avem o relație de încredere cu medicul nostru. Dacă avem senzația că nu ne ascultă sau nu ne acordă timpul necesar, poate e cazul să căutăm un alt specialist cu care să rezonezi mai bine. Nu e nicio rușine să schimbăm medicul dacă simțim că ne ajută mai mult.
Pe mine mă ajută să fiu și empatică, să încerc să-i înțeleg și situația lui, pentru că, în final, și medicii sunt oameni, cu presiuni, stres și agendă încărcată. Dar lumea sănătății trebuie să fie despre comunicare și colaborare, și fiecare trebuie să-și cunoască drepturile și să le exercite cu curaj.
Vă pup și sper să găsim mereu soluții ca să ne simțim auzite și înțelese!
Bună, Doriana, Aisha și Adriana! Vă mulțumesc foarte mult pentru că împărtășiți aceste experiențe și idei, e foarte important să știm că nu suntem singure în aceste situații.
Cred că, dincolo de sfaturile concrete, ceea ce face diferența e percepția noastră despre relația cu medicul. E adevărat, agitația și programările încărcate pot crea această barieră invizibilă, dar și toiul fiecărei zile ne poate face să uităm că medicul este, înainte de toate, un om. Și, uneori, un simplu gest de răbdare, de a cere explicații în mod clar și de a ne arăta sincer nevoile poate ajuta enorm.
În același timp, sunt de părere că noi, ca pacienți, avem și responsabilitatea să ne pregătim din timp, să fim activi în procesul de comunicare și să nu ne temem să solicităm tot ce avem nevoie pentru a înțelege mai bine tratamentul sau situația noastră.
Poate o idee bună ar fi să facem și un mic ghid de întrebări sau puncte cheie pe care să le abordăm de fiecare dată când mergem la doctor, ca să nu uităm nimic crucial. În fond, sănătatea noastră e cel mai prețios lucru, și merită toată atenția și respectul.
Vă doresc tuturor să găsim mereu această echilibrare și să reușim să avem dialoguriproductive pentru sănătatea noastră!