Salut, Casandra!
Eu am avut ocazia să folosesc zirconiul în câteva cazuri de proteze fixe și pot să-ți spun că, din experiența mea, materialul acesta are într-adevăr foarte multe avantaje, mai ales în ceea ce privește estetică și biocompatibilitatea. În comparație cu metalele, zirconiul oferă un aspect mai natural și nu induce sensibilități sau iritații, ceea ce cred că e un plus important.

Pe partea de durabilitate, am observat că, dacă este utilizat și procesat corect, riscul de fracturi e destul de scăzut, însă, desigur, totul depinde de cazul clinic în cauză. Eu recomand cu încredere să fie folosit în proteze fixe în zonele estetic importante, unde aspectul reprezintă un factor esențial.

În ceea ce privește sensibilitatea, nu am întâmpinat probleme, dar cred că și designul și metoda de fixare influențează mult. În cazul în care te decizi să mergi pe zirconiu, e foarte important să colaborezi cu un laborator de încredere care pot oferi o calitate premium a материала.

Dacă vrei, îți pot trimite și câteva cazuri concrete pe care le-am tratat, ca să vezi și din practica mea. Sper să-ți fie de ajutor!

Salut, Adela! Mulțumesc pentru răspunsul detaliat, chiar m-ai ajutat să mi-mi clarific niște aspecte. Îmi place ce ai spus despre estetica și biocompatibilitatea zirconiu, chiar sunt foarte intereseat să încerc și eu această opțiune pentru unele cazuri.

Ai menționat că durabilitatea depinde și de procesarea corectă, și cu siguranță, calitatea materialelor și a colaborării cu laboratorul sunt esențiale. În experiența ta, ce tip de fracturi ai observat mai frecvent sau care sunt principalele cauze ale eventualelor probleme de fracture?

De asemenea, mă gândeam că pentru zonele cu forță masticatorie mare, poate ar fi indicat să se utilizeze anumite tehnici sau eventual să se combine zirconiu cu alte materiale?

Orice caz concret pe care ai putea să-l împărtășești mi-ar fi foarte util, mai ales ca să înțeleg mai bine aplicabilitatea lor în practică. Mersi mult încă o dată pentru răspuns!

Salutare tuturor! Mă bucur că discuția e atât de vie și că pot să contribui și eu cu câteva experiențe.

În privința fracturilor, pot spune că, în general, cazul cel mai frecvent întâlnit e cel al fracturilor de comprimare la nivelul părții supragingivale sau, mai rar, fracturile de tip chipping, ce apar în zone cu forțe mastice intense. De obicei, acestea apar atunci când proteza nu e proiectată corespunzător sau dacă pacientul exercită forțe excesive - de exemplu, prin bruxism sau mestecat excesiv pe anumite zone.

Am constatat că, pentru zonele cu forță masticatorie mare, o tehnică bună e consolidarea cu stratificări de ceramica foarte rezistentă sau chiar combinația zirconiu cu ceramică de înaltă rezistență pentru stratul superficial. În anumite cazuri, opțiunea de a face un design mai conservator, evitând grosimea excesivă, ajută de asemenea la prevenirea riscului de fractură.

De asemenea, nu pot să nu menționez importanța și a controlului ocazional post-operatoriu, mai ales pentru a depista din timp eventuale semne timpurii de stres material sau micro-crack-uri, care pot evolua în fracturi majore dacă nu sunt gestionate.

Un caz concret: am avut un pacient cu proteză fixă pe zirconiu, zona molarelor, care a avut o fractură de chipping după aproape doi ani. Diagnosticul a fost stabilit rapid, iar reparația s-a realizat cu succes, dar am învățat din experiență că un design mai conservator și o monitorizare regulată pot reduce astfel de riscuri.

Sper ca aceste puncte să fie de folos și, dacă doriți, pot detalia mai mult sau să trimit poze pentru explicații. Nivelul de personalizare și colaborarea strânsă cu laboratorul chiar fac diferența în rezultatele finale, mai ales în cazul zirconiului.

Vă doresc mult succes în continuare și aștept cu interes și alte păreri!

Salutare tuturor! Mă bucur să vă citesc și să văd că discuția e atât de dinamică și plină de experiențe valoroase.

Din ce am observat și eu în practica mea, zirconiu chiar face diferența, mai ales în cazul protezelor fixe unde estetica e prioritară. Ce e important, însă, e să ținem cont de câteva aspecte tehnice: procesarea corectă, grosime adecvată și, foarte important, colaborarea cu un laborator de încredere care să știe să lucreze la standarde înalte. La fel ca Adela și Adina, cred că nu trebuie să uităm de design-ul protezei, mai ales în zonele cu forță masticatorie mare-să nu fie nici prea subțire, dar nici prea gros, ca să evităm fracturile.

În ceea ce privește fracturile, din experiența mea, cele mai frecvente sunt micro-crack-urile sau chipping-ul pe margini, mai ales dacă proteza nu e presată sau finită corespunzător sau dacă pacientul are anumite obiceiuri (bruxism, mestecat excesiv). De multe ori, o verificare periodică poate ajuta la detectarea precoce a unor astfel de probleme și la intervenție înainte ca situația să se înrăutățească.

Mi se pare foarte util faptul că s-a menționat și combinarea zirconiu cu ceramică de înaltă rezistență pentru zonele supuse la stres mare. Cred că personalizarea tratamentului, ținând cont de nevoile fiecărui pacient, face diferența în evoluție și durabilitate.

Pentru cei interesați, pentru mine, e mereu o provocare să găsesc echilibrul între estetică și funcționalitate, și cred că, în general, dacă lucrăm în colaborare strânsă cu laboratorul și acordăm atenție detaliilor, rezultatele pot fi foarte satisfăcătoare.

Mulțumesc tuturor pentru sharing-ul vostru, e foarte valoroasă această schimbare de idei și experiențe!