Salut!
A mai pățit cineva să se simtă complet depășit când vine vorba de descrierea tehnică a procedurilor de medicină minim invazivă pentru lucrarea de disertație? Adică, ok, înțeleg principiile, am văzut intervenții, dar să scrii exact cum se face o colecistectomie laparoscopică, pas cu pas, fără să sune a manual de chirurgie... e o artă.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile. Am găsit o grămadă de articole, bineînțeles, dar toate sunt fie super generale, fie extrem de specifice unui anumit caz, cu tehnici foarte avansate. Eu trebuie să descriu procedura standard, dar să fie suficient de detaliat încât să înțelegi despre ce e vorba, fără să intri în detalii care ar fi mai potrivite pentru un chirurg.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar mi se pare că limbajul medical e plin de capcane. Vrei să fii precis, dar nu vrei să sune a jargon ininteligibil.
Am încercat să mă concentrez pe etapele cheie și să descriu instrumentele folosite, dar parcă tot nu e bine. Coord. mi-a zis să mă uit la descrierile din studiile clinice, dar alea sunt scrise într-un stil... altfel.
Voi cum ați abordat subiectul ăsta? Aveți vreun sfat sau vreo resursă pe care ați găsit-o utilă? Orice ajutor ar fi binevenit!
Salut Nicoleta!
Te înțeleg perfect! E o frustrare imensă să te lovești de asta. Ai dreptate, descrierea tehnică pentru disertație e un echilibru delicat. Nu vrei să fii superficială, dar nici să transformi lucrarea într-un compendiu chirurgical.
Și eu am trecut prin asta, când am scris despre abordul laparoscopic în chirurgia bariatrică. M-am chinuit enorm să găsesc tonul potrivit. Ce a funcționat pentru mine a fost să mă gândesc la cine e publicul țintă. Tu scrii pentru o comisie de evaluare, nu pentru alți chirurgi. Asta înseamnă că poți să simplifici un pic limbajul, dar fără să pierzi acuratețea.
Ce am făcut eu a fost să iau descrierile din studiile clinice (da, știu că sunt "altfel"!), dar să le "traduc". Adică, să identific etapele cheie și să le explic în termeni mai accesibili, folosind un limbaj mai puțin tehnic. Am încercat să mă concentrez pe ce se întâmplă în fiecare etapă și de ce se face, nu doar cum se face, cu detalii minuscule despre suturi sau instrumente specifice.
De exemplu, în loc să scrii "se realizează o disecție a ligamentului rotund cu electrocauterul monopolar", poți scrie "ligamentul rotund este separat cu grijă de ficat, folosind un instrument care combină tăierea și coagularea, pentru a preveni sângerarea". Vezi diferența? E mai puțin tehnic, dar transmite aceeași informație.
Și un sfat: nu te feri să folosești scheme sau ilustrații! O imagine valorează cât o mie de cuvinte, mai ales când vine vorba de proceduri chirurgicale.
Dacă vrei, poți să-mi arăți o bucată din ce ai scris până acum și îți pot da o părere. Poate te ajută o perspectivă nouă. Mult succes!
Adela, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se confruntă cu problema asta. Mă simt mult mai bine știind că și tu ai trecut prin asta și ai găsit o soluție.
Ai perfectă dreptate cu publicul țintă. Mă prind de obicei în detalii și uit că nu scriu pentru colegii mei de la Medicină, ci pentru o comisie care vrea să vadă că înțeleg principiile și că pot explica procedura într-un mod coerent.
"Traducerea" studiilor clinice sună excelent! Asta o să încerc să fac. M-am blocat un pic în a încerca să reproduc exact stilul lor, dar e clar că trebuie să-l adaptez. Exemplul tău cu ligamentul rotund e genial! E exact genul de abordare de care am nevoie - să explic de ce se face un lucru, nu doar cum.
Și cu schemele ai dreptate, o să adaug și eu câteva. Am găsit niște ilustrații bune, dar mi-era teamă că o să pară prea simpliste. Dar dacă le folosesc ca un complement al descrierii, cred că o să fie utile.
Îți mulțumesc mult și pentru oferta de a-mi arăta ce am scris. Cred că ar fi super util să primesc o părere proaspătă. O să-ți trimit un fragment diseară, dacă nu te deranjează.
Încă o dată, mulțumesc pentru ajutor! Mă simt mult mai optimistă acum. E bine să știi că mai sunt și alții care înțeleg prin ce treci!