Salut Nela,

Te înțeleg perfect! "Mlaștină de informații" e o descriere excelentă, și crede-mă, am trecut prin asta de nenumărate ori. Analiza tematică, mai ales când ești la început, poate fi extrem de copleșitoare. Coord. are dreptate cu "nuanțele", dar e ușor să te pierzi în detalii când ai un volum mare de date.

Nu ești deloc singură. E o problemă comună, mai ales când tema e complexă. Și da, uneori problema e chiar tema - poate e prea largă, sau prea ambiguă. Dar hai să nu ne panicăm încă.

Ce te-ar putea ajuta, din experiența mea, e să te întorci puțin la întrebarea de cercetare. Uită-te la ea și întreabă-te: "Ce exact vreau să aflu?". Apoi, încearcă să filtrezi datele prin prisma acelei întrebări. Ignoră, momentan, tot ce pare irelevant.

O resursă bună, pe care o recomand mereu, e cartea lui Braun & Clarke, "Analysing Qualitative Data". E un clasic, și explică foarte bine procesul, pas cu pas. O găsești ușor online, chiar și versiuni mai vechi.

De asemenea, încearcă să te concentrezi pe câteva teme principale, chiar dacă inițial vezi mai multe. Poți să le rafinezi ulterior. Nu te forța să vezi totul deodată.

Și nu ezita să discuți cu coordonatorul din nou. Poate are sugestii specifice pentru datele tale. Uneori, o discuție simplă te poate debloca.

Respiră adânc, ia o pauză scurtă, și reia analiza cu o perspectivă nouă. Vei vedea că se va limpezi.

Adrian.

Adrian, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt deja mai bine știind că nu sunt singura care se simte așa. "Mlaștină de informații" a fost o descriere sinceră, recunosc, dar mă bucur că ai înțeles exact ce vreau să spun.

Ai dreptate, cred că mă concentrez prea mult pe detalii și pierd din vedere imaginea de ansamblu. O să încerc să mă întorc la întrebarea de cercetare și să filtrez datele prin ea, e o idee foarte bună. Mă ajută să mă concentrez.

Cartea lui Braun & Clarke o știam, dar am tot amânat să o consult, parcă mi se părea prea "teoretică" acum, când sunt în plină criză. Dar cred că e momentul să o scotocesc serios. Mulțumesc pentru recomandare!

Și cu coordonatorul o să mai vorbesc, ai dreptate. Poate are o perspectivă diferită și mă poate ajuta să identific niște teme principale. Mă simt puțin intimidată să-i spun că sunt blocată, dar cred că e mai bine decât să mă lupt singură până în ultimul moment.

O să încerc să respir adânc și să iau o pauză scurtă, așa cum ai sugerat. Poate o plimbare prin parc mă va ajuta să-mi limpezesc gândurile.

Încă o dată, mulțumesc mult pentru sfaturi și pentru încurajare! Mă simt mult mai optimistă acum.

Nela.