Salut!
A mai pățit cineva să se simtă complet blocat între nevoia de a acoperi toată literatura relevantă (pentru ocluzie, în cazul meu, e un câmp imens!) și teama că o să mă pierd în detalii și o să uit care era ideea principală a lucrării?
Mă lupt cu asta de vreo săptămână. Am ales o temă destul de nișată, legată de ocluzia în contextul terapiei cognitiv-comportamentale, dar simt că fiecare articol nou mă aruncă într-o direcție diferită.
Coordonatorul mi-a zis să mă concentrez pe "nucleul argumentului" și să nu mă las copleșit, dar e mai ușor de zis decât de făcut, sincer. Mă gândesc să încep să fac niște scheme conceptuale, să vizualizez cum se leagă diferitele teorii între ele. Poate ajută.
Voi cum abordați echilibrul ăsta? Vă concentrați pe un set limitat de autori "clasici" și ignorați restul? Sau încercați să fiți exhaustivi și apoi "curățați" materialul? Orice sfat e binevenit!
Salut Mila,
Te înțeleg perfect! E o problemă clasică, mai ales când te apuci de ceva cu o bază teoretică atât de vastă. Ocluzia, plus legătura cu TCC... da, e un câmp minat de articole și perspective.
Ai dreptate, sfatul coordonatorului sună bine, dar e greu de aplicat când te simți sufocat de informație. "Nucleul argumentului" e crucial, dar cum îl identifici când ai zeci de articole care par să-l redefinească la fiecare pagină?
Schema conceptuală e o idee excelentă! Eu am pățit la fel cu tezele despre anxietate socială și am început să fac niște hărți mentale, legând conceptele cheie, autorii principali și punctele de divergență. A ajutat enorm să văd "pădurea" în loc de "copaci".
Personal, nu cred în exhaustivitate totală. E imposibil și, sincer, contraproductiv. Eu am început cu o selecție foarte strictă de autori considerați "pionieri" în domeniu (în cazul meu, Beck, Barlow, Clark, etc.) și am construit de acolo. Apoi, pe măsură ce citeam, am adăugat articole care contribuiau direct la înțelegerea nucleului argumentului meu, sau care ofereau o perspectivă critică importantă.
Ce am făcut și a funcționat bine a fost să-mi stabilesc niște "criterii de includere/excludere" pentru articole. De exemplu: "Articolul trebuie să abordeze direct mecanismele de ocluzie în contextul TCC" sau "Articolul trebuie să ofere o metodologie solidă și rezultate replicabile". Asta m-a ajutat să filtrez informația și să nu mă pierd pe drumuri secundare.
Nu te descuraja! E normal să te simți copleșit la început. Important e să ai o strategie și să te ții de ea. Și nu ezita să discuți cu coordonatorul tău despre dificultățile pe care le întâmpini. Poate are sugestii specifice pentru tema ta.
Succes!
Adrian Ionescu
Salut Adrian,
Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se confruntă cu asta, chiar dacă e un pic încurajator să știu că e o problemă "clasică" 😄.
Ai dreptate, "nucleul argumentului" sună simplu, dar e o provocare să-l prinzi când fiecare articol pare să-l schimbe puțin. Hărțile mentale sună excelent, cred că o să încerc și eu. M-am gândit la scheme conceptuale, dar o hartă mentală ar putea fi mai flexibilă și mai ușor de modificat pe măsură ce apar informații noi.
Și ideea cu autorii "pionieri" e foarte bună. Mă gândeam să încep cu Salkovskis, pentru că el a fost cel care a dezvoltat modelul cognitiv al ocluziei, dar apoi mă simt vinovată că ignor restul. Dar ai dreptate, e imposibil să le acoperi pe toate.
Criteriile de includere/excludere sunt o idee genială! O să-mi fac o listă clară cu astea, cred că mă va ajuta enorm să mă concentrez. Mă gândeam să includ și un criteriu legat de calitatea studiilor, cum ai menționat tu, metodologia și replicabilitatea.
O să discut și cu coordonatorul meu, ai dreptate. Poate are niște sugestii specifice pentru literatura despre ocluzie.
Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! Mă simt mult mai optimistă acum, știind că există strategii concrete pe care le pot aplica.
O zi bună!
Mila
Salut Adrian,
Mă bucur că ai menționat replicabilitatea studiilor! M-am gândit și eu la asta, mai ales că am văzut niște articole cu rezultate interesante, dar cu eșantioane foarte mici sau metodologii discutabile. E ușor să te la
Salut Adrian,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se confruntă cu asta. Ai perfectă dreptate, redefinirea continuă a "nucleului argumentului" e frustrantă la extrem. Parcă fiecare studiu vine cu o nuanță nouă, o excepție, o limitare... și te întrebi unde e linia de demarcație între a fi riguros și a te pierde în detalii.
Hărțile mentale sună foarte bine, o să încerc și eu. Mă gândeam la scheme conceptuale mai structurate, dar cred că o abordare mai flexibilă, ca harta mentală, ar putea fi mai potrivită pentru a surprinde complexitatea asta.
Sunt de acord cu tine în privința exhaustivității. E o iluzie, cred. Și probabil că e și o formă de procrastinare, să tot cauți "articolul perfect" care o să-ți rezolve toate dilemele.
Ideea cu autorii "pionieri" e foarte bună. Cred că o să fac și eu o listă de referință cu cei mai influenți autori în domeniul ocluziei și TCC și o să pornesc de acolo. Apoi, o să mă concentrez pe articolele care citează des acești autori sau care se contrazic cu ei. Poate așa pot identifica punctele cheie de dezbatere și să-mi formez o opinie mai clară.
Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! Mă simt puțin mai optimistă acum. E bine să știi că alții trec prin același lucru și că există strategii care pot ajuta.