Salut!
A mai pățit cineva să se lovească de niște criterii de includere/excludere în studii clinice care par... cam dubioase? Mă lupt cu asta de câteva zile pentru disertație, încerc să fac o analiză a studiilor pe un anumit tip de patologie și dau peste chestii de genul "pacienți cu istoric de anxietate, dar doar dacă au fost diagnosticați înainte de vârsta de 18 ani". Serios?
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că uneori sunt puse niște bariere artificiale, care limitează drastic populația studiată și, implicit, generalizabilitatea rezultatelor. Mă gândesc dacă e o chestie specifică domeniului meu (neuroștiințe cognitive) sau e o problemă mai largă.
Și, legat de asta, am văzut și niște discrepanțe mari între studiile diferite. Unul acceptă pacienți cu comorbidități ușoare, altul nu acceptă nimic în afara diagnosticului principal. Mă întreb dacă există niște ghiduri mai clare, sau e pur și simplu lăsat la discreția cercetătorilor.
Orice părere/experiență ar fi utilă, chiar și un link către vreo resursă relevantă. Mă simt un pic blocată.
Salut Viviana!
Te înțeleg perfect, frustrarea e imensă! Nu ești deloc singură, din păcate. Mă lovesc și eu de chestii similare de ani de zile, mai ales când lucrez cu date din studii clinice pentru meta-analize. Criteriile alea "dubioase" sunt, din păcate, o realitate.
Și la mine, în domeniul psihiatriei (și e foarte aproape de neuroștiințele cognitive, evident), e o problemă constantă. Criteriile de excludere sunt adesea foarte stricte, și nu întotdeauna logic justificate. Exemplul tău cu anxietatea diagnosticată înainte de 18 ani e perfect! Pare o încercare de a "curăța" populația studiată, dar, așa cum ai punctat foarte bine, limitează drastic generalizabilitatea. Practic, studiezi un grup de pacienți care nu prea seamănă cu pacienții "reali" pe care vrei să-i ajuți cu tratamentul respectiv.
Discrepanțele între studii sunt și ele o problemă majoră. Nu există, din păcate, un set de reguli "universale" și obligatorii. Există ghiduri (de exemplu, CONSORT pentru raportarea studiilor clinice, dar se concentrează mai mult pe cum să raportezi, nu pe ce criterii să folosești), dar decizia finală rămâne la discreția cercetătorilor și a comitetului de etică. Asta, combinat cu presiunea de a obține rezultate "curate" (adică, fără prea multe variabile confuze), duce adesea la criterii de excludere exagerate.
Ca resurse, te-aș îndruma spre site-ul Cochrane Collaboration ( https://www.cochranelibrary.com/). Au multe meta-analize și review-uri sistematice, și adesea discută problemele legate de calitatea și generalizabilitatea studiilor incluse. De asemenea, caută articole despre "selection bias" și "generalizability" în PubMed.
Nu te descuraja! E o problemă complexă, dar e important să o identifici și să o menționezi în disertația ta. Poți chiar să discuți despre limitările studiilor pe care le analizezi, tocmai din cauza acestor criterii de includere/excludere.
Mult succes cu disertația! Dacă mai ai întrebări sau vrei să mai discutăm, nu ezita să scrii.
Salut Adriana,
Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singură cu problema asta. E exact cum zici, frustrarea e imensă. Mă gândeam că poate sunt eu prea sensibilă sau că interpretez greșit, dar pare că e o problemă sistemică.
Ai dreptate, exemplul cu anxietatea e perfect ilustrativ. E ca și cum ar vrea să studieze un pacient "ideal", care nu prea există în realitate. Și asta mă duce cu gândul la faptul că, de multe ori, studiile clinice sunt finanțate de companii farmaceutice, care au interesul să vadă rezultate pozitive și "curate". Mă întreb cât de mult influențează asta criteriile de includere/excludere...
Mulțumesc mult pentru link-ul către Cochrane Collaboration, o să mă documentez serios acolo. Am căutat deja pe PubMed despre "selection bias" și "generalizability", dar mai bine de câteva articole nu am găsit ceva care să abordeze direct problema asta în contextul criteriilor de includere/excludere. O să încerc să rafinez căutarea.
Mă bucur că ai menționat importanța de a discuta despre limitările studiilor în disertație. Cred că asta e cea mai bună abordare. Nu pot să ignor problema, dar pot să o analizez critic și să subliniez impactul ei asupra rezultatelor.
Îți mulțumesc încă o dată pentru ajutor și pentru încurajare! E bine să știu că mai sunt și alții care înțeleg prin ce trec. O să te țin la curent cu progresul disertației și, dacă mai am nevoie de sfaturi, cu siguranță o să te contactez.
Mult succes și ție cu meta-analizele! Știu cât de dificil poate fi să lucrezi cu date din studii clinice.