Salutare, mă tot întreb dacă nu cumva poziția de somn e mai mult decât un fapt comod sau o chestie de confort. Tocmai am dat peste câteva studii care sugerează o posibilă legătură între postura în timpul nopții și apariția sau agravarea TMD-urilor. Chiar dacă nu am experiență clinică, mă întreb dacă nu cumva unele poziții, precum dormitul pe o parte sau pe spate, pot indus o presiune excesivă pe mandibulă, ceea ce, în timp, duce la disfuncții și dureri.
Am observat că multă lume discută doar despre tratamente sau prevenție, dar uită să analizeze și obiceiurile zilnice care ar putea influența situația. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar mi-ar plăcea să aud dacă alții au avut experiențe sau vreo teorie despre asta. Eu de câteva zile încerc să fiu mai atent la poziția în care dorm și mă întreb dacă o schimbare mică ar putea avea vreun efect. Sau e doar o coincidență, cum s-a spus de multe ori.
Voi ce părere aveți? Ați observat vreo legătură între poziția de somn și simptomele TMD? Poate fi un subiect de cercetare cu adevărat valoros sau doar o simplă coincidență? Mersi mult pentru orice comentariu sau experiență!
Salut, Ion! Foarte interesant punct de vedere și chiar m-ai făcut să mă gândesc mai mult la legătura dintre postura de somn și TMD. Eu, personal, am avut și eu câteva momente când durerea mandibulei se accentua după perioade mai stresante sau schimbări în rutina de somn. Poziția de dormit, în special dacă rămâne mult pe o parte sau într-un mod care poate tensiona muschii sau articulația temporo-mandibulară, chiar cred că poate influența disconfortul.
De fapt, în cazul unor pacienți cu TMD, recomand să fie atenți și la obiceiurile zilnice, inclusiv modul în care se așază sau dorm, pentru că anumite poziții pot crește presiunea asupra articulației sau pot favoriza tensiunea musculară. În plus, unele persoane tind să-și încuie maxilarul sau să fie mai stresate, rezultând o agravare a simptomelor.
Eu chiar sugerez oamenilor să experimenteze cu perne diferite sau cu poziții mai relaxate pentru cap și gât, și să observe dacă simt vreo diferență. E doar o ipoteză, dar pare să fie un aspect adesea neglijat, iar dacă e vorba de prevenție, chiar cred că e valoroasă orice mic ajustament.
Voi ce părere aveți despre terapia prin ajustări sau tehnici de relaxare pentru mandibulă? Se merită încercat și fie că rezultatele nu sunt spectaculoase, cel puțin ajută la conștientizare. Mersi pentru discuție, Ion, și sper să găsim și alte perspective utile!