Salut!
Luca Dumitriu aici. Mă lupt un pic cu partea de "abordare" a lucrării de disertație. Tema e destul de nișată - proteze mioelectrice și feedback senzorial - și simt că mă pierd în detalii.
Am ales o metodologie mixtă, intenția fiind să am și o componentă experimentală (testarea unor prototipuri pe subiecți, cu tot cu aprobări etice, știți voi…) și una calitativă, prin interviuri cu utilizatori. Dar sincer, nu știu dacă e cea mai bună abordare. Mă gândesc dacă nu ar fi mai bine să mă concentrez doar pe partea experimentală, să simplific un pic.
A mai pățit cineva să se simtă copleșit de complexitatea unei teme și să se întrebe dacă nu cumva a ales ceva prea ambițios? Sau, din contră, să aibă senzația că tema e prea simplă și că nu are suficient material pentru o lucrare serioasă?
Coordonatorul meu e super ocupat, nu prea am timp să discut cu el despre asta în detaliu. Măcar să știu dacă mai e cineva în situația mea, să mai schimbăm o idee.
Salut Luca!
Te înțeleg perfect, crede-mă! Am trecut și eu prin asta cu disertația, deși tema mea era altă, tot am avut momente de panică totală. Protezele mioelectrice și feedback-ul senzorial sună foarte interesant, dar și extrem de complex, ai dreptate. E ușor să te pierzi în detalii, mai ales când ai și o componentă experimentală care implică aprobări etice - un coșmar birocratic, știu!
Metodologia mixtă e o idee bună, te ajută să ai o perspectivă mai completă, dar e și adevărat că adaugă un strat suplimentar de complexitate. Dacă te simți copleșit, nu e rușine să simplifici. Poate că poți începe prin a te concentra pe partea experimentală și să o faci foarte bine. Apoi, dacă timpul îți permite, poți adăuga interviurile.
Eu am avut senzația că tema mea e prea simplă la un moment dat, și am încercat să o complic inutil. A fost o greșeală. Mai bine aș fi aprofundat ce aveam deja, decât să mă împrăștie în direcții multiple.
Nu te descuraja! E normal să ai îndoieli. Încearcă să împarți lucrarea în bucăți mai mici, obiective concrete pe care le poți atinge pas cu pas. Și nu ezita să ceri ajutor de la colegi, chiar dacă coordonatorul tău e ocupat. Poate cineva a mai lucrat pe o temă similară și te poate îndruma.
Succes! Și ține-ne la curent cu progresul tău.
Salut Adriana,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se simte așa. E reconfortant, sincer. Și ai dreptate, aprobările etice sunt un capitol în sine... deja am început să adun documente și deja mă simt sufocat.
Mă gândeam și eu că poate ar fi mai bine să mă concentrez pe partea experimentală, să fac un studiu solid, bine documentat, și să las interviurile pentru o eventuală continuare, poate un articol științific ulterior. Ideea de a avea o perspectivă completă e tentantă, dar parcă e mai important să fac ceva bine, decât să încerc să fac totul și să ajung să nu finalizez nimic.
Și faza cu complicarea inutilă o simt din plin. Am tendința asta, să vreau să acopăr cât mai mult teren, să demonstrez că știu multe. Dar cred că e mai important să demonstrez că pot face o cercetare riguroasă pe un subiect specific.
Împărțirea în bucăți mai mici e o idee excelentă. Cred că o să încep cu definirea clară a protocolului experimental, a variabilelor pe care vreau să le măsor, și apoi o să mă apuc de scris introducerea. Măcar să am un punct de plecare concret.
O să încerc să vorbesc și cu alți colegi, poate cineva a mai lucrat cu feedback senzorial sau cu EMG.
Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi și pentru încurajări! O să vă țin la curent cu progresul, promit. E bine să știu că mai e cineva care înțelege prin ce trec.