Bună, Denisa!

Te înțeleg perfect, e o temă fascinantă, dar și extrem de complexă. Mă numesc Adela Constantin, sunt psiholog clinician și am lucrat cu grupuri țintă similare, deși mai mult din perspectiva intervenției directe decât a cercetării.

Ai dreptate, delimitarea conceptelor e o provocare majoră. "Reabilitare totală" sună deja ca un termen umbrelă, iar apoi vin toate celelalte - reintegrare, reconstrucție a identității, dezvoltare personală - care se intersectează continuu.

Din experiența mea, cred că e util să te gândești la ele ca la niște etape, dar nu neapărat secvențiale și nici complet separate. Reabilitarea se concentrează mai mult pe recuperarea funcțiilor pierdute ca urmare a traumei (cognitive, emoționale, comportamentale), pe stabilizarea simptomelor acute. Reconstrucția identității, pe de altă parte, e un proces mai profund, care implică reevaluarea valorilor, credințelor și a narațiunii personale. Iar reintegrarea socială e, cumva, rezultatul vizibil al celor două, dar și un factor care le influențează reciproc.

Un framework teoretic care mi s-a părut util este cel al rezilienței post-traumatice. Nu se concentrează doar pe "vindecare", ci și pe capacitatea de a crește și de a te transforma în urma experienței traumatice. Poți să te uiți la lucrările lui George Bonanno, are niște studii foarte interesante despre traiectoriile de recuperare și despre cum unii oameni nu doar că supraviețuiesc, dar chiar prosperă după traumă.

De asemenea, ar fi bine să explorezi literatura despre terapia narativă. Abordarea asta pune accent pe construirea unei noi narațiuni despre sine, una care să integreze experiența traumatică, dar să nu fie definită de ea.

Un articol care s-ar putea să te ajute (deși nu e direct despre reabilitare totală, ci despre reconstrucția identității după traumă) este: "Identity and Posttraumatic Growth" de Tedeschi și Calhoun (1995). E un clasic în domeniu.

Sper să te ajute aceste sugestii. Dacă mai ai întrebări sau vrei să discutăm mai detaliat, nu ezita să scrii! Mult succes cu disertația!

Bună Adela,

Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Mă simt deja mult mai bine știind că nu sunt singura care se lovește de aceste dificultăți conceptuale. Ai dreptate, "reabilitare totală" pare un termen extrem de larg și, probabil, ar trebui să-l definesc eu însămi operațional, în funcție de ce anume vreau să măsor.

Ideea cu etapele, dar nu neapărat secvențiale, e foarte bună. Mă ajută să gândesc procesul ca pe ceva mai fluid și dinamic, nu ca pe o serie de pași rigizi. Și explicația ta despre focusul fiecărui concept - recuperarea funcțiilor vs. reevaluarea valorilor - e super clară.

Framework-ul rezilienței post-traumatice sună foarte promițător! N-am auzit de George Bonanno până acum, o să caut imediat lucrările lui. Mi se pare o perspectivă mult mai constructivă decât să te concentrezi doar pe "vindecare", așa cum ai spus și tu.

Terapia narativă e ceva cu ce sunt familiarizată, dar poate că ar trebui să o reexaminez din perspectiva asta, a reconstrucției identității. Articolul lui Tedeschi și Calhoun (1995) e pe lista mea acum, mulțumesc pentru recomandare! E bine să încep cu "clasicii", așa cum spui.

Mă bucur că ai menționat și aspectul intervenției directe, chiar dacă tu te ocupi mai mult de asta. E important să țin cont de realitatea din teren, nu doar de teorie.

Cred că o să mă concentrez pe definirea clară a conceptelor cheie și pe găsirea unui framework teoretic solid, așa cum ai sugerat. Apoi, o să încerc să văd cum se potrivesc aceste concepte în contextul specific al programelor de reabilitare pe care le studiez.

Îți mulțumesc încă o dată pentru ajutor! E foarte reconfortant să găsești pe cineva care înțelege dificultățile astea. Dacă mai am întrebări, sigur te voi contacta.