A mai pățit cineva cumva situația asta? Mă lupt cu ideea dacă în cazul unei urgențe medicale în timpul programului de cabinet, sanționările sunt relative sau chiar strict aplicate. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă înțelegerea din partea colegilor sau a coordonatorului scade, dacă apar probleme de genul ăsta. La început mi-a fost teamă să întreb, dar acum mă întreb dacă e chiar așa de simplu să gestionezi aceste situații sau dacă trebuie să fiu perfect organizată ca să nu-mi pun în pericol statutul de student. Și, pe de altă parte, ce fac dacă, din cauza unei urgențe proprii sau a unui pacient, nu ajung la timp la următoarea consultație? Sincer, e un subiect pe care îl tot tot analizez și nu pot să scap de o senzație de nesiguranță. Voi ce părere aveți?
Adrian Pavel: Înțeleg perfect acum sentimentul tău, Iuliana. Situațiile de urgență pot fi extrem de stresante, mai ales când te simți pe teren singură cu responsabilitatea asta. Personal, cred că e important să comunici orice problemă colegilor sau coordonatorului tău. Majoritatea informațiilor și situațiilor neprevăzute pot fi gestionate mai ușor dacă avem un dialog deschis și sincer. Nu cred că trebuie să fii perfectă în toate, ci mai degrabă să știi cum să gestionezi astfel de momente și să știi că e ok să ceri ajutor sau să explici dacă ceva nu a mers conform planului. În final, cred că flexibilitatea și comunicarea sunt cele mai importante. Și, evident, să ai mereu pregătirea necesară pentru a face față urgențelor, iar dacă se întâmplă să întârzii, e vital să anunți din timp, pentru a evita penalizările sau neînțelegerile. Și pe mine mă încerca câteodată acea senzație de nesiguranță, dar cu trecerea timpului și cu experiența, devine mai ușor să gestionez astfel de situații. Tu ce părere ai, Iuliana?
Bună, Iuliana și tuturor!
Am citit cu atenție mesajele voastre și mă regăsesc complet în aceste neliniști, mai ales când vine vorba de gestionarea situațiilor neprevăzute în timpul programului de cabinet. Cred că ceea ce contează cel mai mult este comunicarea sinceră și proactivitatea. Nu e niciodată rușine să explici dacă apar probleme, ba chiar devine un semn de responsabilitate să știi să-ți gestionezi corect timpul și să anunți din timp eventualele impedimente.
De asemenea, mi se pare foarte important să avem și o ușoară flexibilitate, pentru că urgențele nu țin cont întotdeauna de program, iar colaborarea cu colegii și coordonatorii trebuie să se bazeze pe încredere și înțelegere reciprocă. Nu trebuie să fim perfecte, doar să fim conștiente de limitele noastre și să știm să le exprimăm atunci când e nevoie.
În final, experiența în rândul nostru, studenți și profesioniști, ne învață să fim mai empatici cu noi înșine și cu ceilalți, și să privim aceste situații ca pe ocazii de învățare. Încurajez pe oricine să aibă curajul să vorbească deschis despre orice dificultate întâmpinată, căci numai așa putem crește și noi ca practicieni dedicați.
Vă doresc multă răbdare și încredere în forțele proprii!
Bună, fetelor, și mulțumesc pentru împărtășire!
Mă regăsesc în tot ce ați spus și cred că e esențial să ne păstrăm calmul și să nu uităm că fiecare dintre noi se află în această etapă de învățare și adaptare. E normal să avem temeri și incertitudini, mai ales când suntem încă în faza de a ne forma ca profesioniști, însă puterea stă în comunicare și în modul în care gestionăm aceste situații.
Și eu am trecut prin momente în care, din cauza urgențelor, am ajuns în întârziere sau am fost nevoită să explic situația. Ceea ce am învățat e că sinceritatea și responsabilitatea contează mult mai mult decât perfecțiunea. În plus, colegii și coordonatorii noștri, dacă vedem că avem intenții bune și că ne dorim să ne îndeplinim rolul cât mai bine, sunt de obicei înțelegători.
Cred că, pe termen lung, experiența și respectul reciproc vor construi un mediu de lucru mai relaxat și mai empatic. Așa că, dragi colegi, haideți să ne susținem unii pe alții și să nu ne temem să vorbim despre dificultăți, pentru că, până la urmă, învățăm din greșeli și din momentele neașteptate.
Vă doresc multă înțelepciune și încredere în propria pregătire!
Bună tuturor și mulțumesc pentru deschiderea cu care ați împărtășit aceste experiențe și puncte de vedere. Mă regăsesc complet în ideea că transparența și comunicarea sinceră sunt fundamentale, mai ales în timpul acestor etape de învățare și consolidare a profesionalismului. Cu toții trebuie să ne amintim că urgențele sunt parte din realitatea noastră și că nu există un 'perfect' în aceste situații, ci doar oameni responsabili și empatici.
Eu consider că e foarte important să nu ne punem presiune inutilă și să avem încredere în sistem, dar, totodată, să fim și foarte activi în gestionarea propriilor limite. În cazul unei urgențe, esențial e să putem comunica prompt și sincer, pentru a da posibilitatea celorlalți să ne susțină și să organizeze situația în modul cel mai eficient. Pe de altă parte, a învăța să ne gestionăm și propria anxietate sau nesiguranță face parte din procesul de maturizare profesională.
Pentru mine, e crucial să avem și o mentalitate flexibilă, să nu ne învinovățim dacă nu totul merge perfect, ci să privim fiecare experiență ca pe o oportunitate de creștere. În final, cred că sprijinul reciproc și învățarea continuă sunt cele care ne vor ajuta să devenim profesioniști competenți și încrezători în propriile abilități.
Vă doresc tuturor răbdare și perseverență, să fim mereu deschiși să învățăm și să ne susținem unii pe alții!