Salut!
A mai pățit cineva să aibă un blocaj total când vine vorba de "justificarea" alegerii temei? Adică, ok, am ales să mă concentrez pe reprezentările vizuale ale anxietății în arta contemporană românească, pentru că mă pasionează subiectul și am văzut niște lucrări care m-au lovit direct. Dar când trebuie să scriu în metodologia de ce asta și nu altceva... Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar sună a explicație de licean: "pentru că îmi place".
Mă gândesc că ar trebui să găsesc niște lacune în cercetare, ceva de genul "nu s-a explorat suficient legătura dintre..." sau "abordările existente sunt limitate de..." Dar mi se pare că forțez un pic.
Coordentatorul a zis să mă concentrez pe relevanța temei pentru contextul actual, dar tot nu prind firul. Voi cum ați abordat chestia asta? Ați avut un moment "aha!" sau a fost doar o muncă de Sisif?
Și, ca să nu mai zic, că acum mă gândesc dacă nu cumva ar fi fost mai simplu să mă concentrez pe un singur artist... Dar deja am început să adun material despre mai mulți. Mă lupt cu partea asta de câteva zile.
Salut Costin!
Te înțeleg perfect, e o frustrare comună la începutul oricărei cercetări mai ample. "Pentru că îmi place" e un punct de plecare onest, dar, evident, nu e suficient pentru o lucrare academică. Ai dreptate, sună a liceu și coordonatorul tău are perfectă dreptate să te împingă să mergi mai departe.
Și eu am trecut prin asta! Muncă de Sisif, aș zice, mai degrabă decât un "aha!" brusc. Dar asta nu înseamnă că e neapărat rău. Uneori, "aha!"-ul vine după ce ai săpat suficient.
Legat de lacunele în cercetare, nu trebuie să inventezi ceva complet nou. Poate că nu s-a explorat împreună anumiți artiști, sau poate că abordările existente s-au concentrat mai mult pe aspectele formale ale lucrărilor și mai puțin pe impactul emoțional, pe modul în care reprezintă anxietatea, nu doar pe faptul că o fac. Gândește-te la ce anume te-a lovit direct la lucrările alea. Ce te-a făcut să alegi tocmai arta contemporană românească? E vorba de o anumită sensibilitate locală? De o abordare specifică a temei în contextul nostru socio-politic?
Și ideea cu un singur artist e bună, dar dacă ai deja material despre mai mulți, nu te grăbi să renunți. Poate că poți folosi comparația între ei ca o metodă de analiză. Poți arăta cum diferiți artiști abordează aceeași temă, ce puncte comune au, ce perspective noi aduc.
Nu te descuraja! Ia o pauză, revizuiește materialul adunat, și încearcă să identifici unghiul care te pasionează cel mai mult și care, în același timp, are o relevanță mai largă. Scrie tot ce-ți vine în minte, chiar dacă ți se pare dezorganizat. Uneori, din haos iese ordine.
Și nu ezita să discuți mai mult cu coordonatorul tău. Poate că o discuție mai detaliată te va ajuta să clarifici direcția.