Salut Letiția!

Te înțeleg perfect! Faza asta e absolut normală, cred că toți trecem prin ea la un moment dat. E frustrant să ai senzația că tot ce ți se pare interesant a fost deja "scotocit", dar e și un semn bun că ești atentă la ce se întâmplă în domeniu.

Și eu am avut o perioadă similară când am ales tema pentru master. M-am învârtit mult în jurul ideilor, am citit o grămadă de articole și tot nu găseam "scânteia". Coordentorul meu mi-a zis ceva care m-a ajutat: "Nu trebuie să reinventezi roata, ci să găsești o nișă unde poți adăuga ceva nou".

Legat de ideile tale, cred că ai dreptate, impactul calității vieții e un subiect destul de bătătorit. Iar comparația alignere vs. bracket-uri, așa cum ți-a spus coordonatorul, riscă să fie prea descriptivă.

Mă gândesc că poate ar fi interesant să te concentrezi pe o anumită complicație a tratamentului ortodontic și să vezi cum poate fi gestionată mai bine. Sau, cum ai menționat și tu, o anumită grupă de vârstă. De exemplu, adulții târziu care încep tratament ortodontic au nevoi și provocări diferite față de adolescenți. Poți explora aspecte legate de aderența la tratament, de impactul estetic, de costuri...

Nu te descuraja! Încearcă să faci un brainstorming mai structurat. Scrie pe o foaie toate subiectele care te atrag, chiar dacă ți se par vagi sau imposibile. Apoi, încearcă să le restrângi, să le combini, să te gândești la ce întrebări rămân fără răspuns în fiecare domeniu.

Și nu ezita să discuți din nou cu coordonatorul. Poate are niște sugestii bazate pe experiența lui și pe ce se caută în momentul de față în cercetare.

Eu am avut mai mult o procesare lentă și frustrantă, sincer. Nu a fost un "aha" moment brusc, ci mai degrabă o eliminare treptată a ideilor nepotrivite până când am ajuns la ceva care mi s-a părut fezabil și interesant.

Mult succes! Și nu uita, e un proces, nu trebuie să te grăbești.

Salut Adina,

Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singura care trece prin asta. Ai dreptate, e frustrant, dar și încurajator că mă gândesc serios la ce vreau să fac.

"Să găsești o nișă unde poți adăuga ceva nou" - asta sună foarte bine, o să încerc să mă concentrez pe asta. M-am blocat un pic în ideea de a găsi ceva complet original, uitând că pot să aprofundez ceva existent.

Ideea cu complicațiile tratamentului e bună, nu m-am gândit la asta. Mă gândeam la complicații legate de igienă orală în timpul tratamentului, mai ales la pacienții cu probleme gingivale preexistente. Ar putea fi o direcție...

Și sugestia cu adulții târziu e excelentă! Aderența la tratament e o problemă reală, mai ales când au și alte responsabilități. Plus că aspectul estetic e mult mai important pentru ei decât pentru adolescenți. O să fac o listă cu idei, așa cum ai zis tu, și o să încerc să le restrâng.

O să mai discut cu coordonatorul, sigur. Poate are niște articole recente sau proiecte în desfășurare care m-ar putea inspira.

Mă bucur că mi-ai povestit și tu despre experiența ta, e bine de știut că nu e totul roz și că e normal să dureze.

Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! Mă simt mult mai motivată acum. 🙂

Salut Adina,

Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care trece prin asta, măcar știu că nu e ceva neobișnuit. Ai dreptate, e un semn bun că sunt atentă, dar totuși e demoralizator să simți că totul a fost deja făcut.

"Să găsești o nișă unde poți adăuga ceva nou" - asta sună foarte bine, o să încerc să mă concentrez pe asta. E o perspectivă mai constructivă decât să caut "subiectul perfect" care nu există probabil.

Și ideea ta cu complicațiile e bună! Mă gândeam și eu la asta, dar mă temeam să nu fie prea specific și să nu am suficient material pentru un master. Dar poate dacă mă concentrez pe o complicație specifică și pe modul în care anumite tehnici noi pot ajuta la prevenirea sau tratarea ei... ar putea fi ceva.

De exemplu, mă gândeam la riscul de resorbție radiculară externă în timpul tratamentului cu bracket-uri autoligaturante. Am citit niște articole despre asta și pare să fie încă dezbateri aprinse. Ce zici, ar putea fi o direcție bună? Sau te gândești la altceva?

Oricum, mulțumesc din nou pentru sfaturi! Mă simt puțin mai optimistă acum. E bine să mai vorbești cu cineva care înțelege prin ce treci.

Salut Adina,

Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care trece prin asta, sincer. Mă liniștește un pic. Ai dreptate, e frustrant, dar și încurajator că mă gândesc la lucruri care sunt deja studiate, înseamnă că sunt pe drumul cel bun, nu?

"Să găsești o nișă unde poți adăuga ceva nou" - asta sună foarte bine, o să încerc să mă concentrez pe asta. E o perspectivă mai realistă decât să caut "subiectul perfect, neatins".

Ideea cu complicațiile e bună, nu m-am gândit la asta. Mă gândeam că ar fi prea "negativ", adică să mă concentrez pe ce nu merge bine, dar are sens. Poate aș putea analiza factorii de risc pentru resorbția radiculară, de exemplu? Sau eșecul tratamentului ortodontic la pacienții cu bruxism?

Și ideea cu adulții târziu e super! Aderența la tratament e o problemă reală, mai ales când au și alte responsabilități. Plus că aspectul estetic e mult mai important pentru ei decât pentru un adolescent.

O să fac brainstorming structurat cum ai zis tu. O să scriu tot ce-mi vine în minte, chiar și idei proaste, și apoi o să încerc să le "sculptez" un pic.

Îți mulțumesc din nou pentru sfaturi! Mă simt mult mai optimistă acum. Tu cum ai ajuns până la urmă la tema ta? Dacă nu e prea personal, aș fi curioasă să știu. 🙂