Salut!
Mă numesc Mihail, sunt la master în stomatologie și am ajuns în faza aia... când trebuie să mă decid concret la tema de disertație. Mă gândesc serios la ortodonție pediatrică, pare un domeniu cu multe de explorat, dar sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar e greu să găsești un unghi nou.
Am citit o grămadă de articole despre interceptarea anomaliilor dento-maxilare la copii, despre impactul psihologic al tratamentului ortodontic timpuriu, chestii de genul. Dar parcă toate au fost deja... spuse.
A mai pățit cineva să se simtă blocat în etapa asta? Cum ați ales voi tema? Ce v-a făcut să vă decideți pentru un subiect anume? Mă gândeam poate să mă concentrez pe eficiența diferitelor tipuri de aparate funcționale, dar mi se pare cam... clasic.
Și o întrebare legată de coordonator: cât de mult ar trebui să influențeze sugestiile lui alegerea finală? Al meu e super de treabă, dar are niște preferințe clare, și nu vreau să fac ceva doar pentru că el crede că e bine, ci pentru că eu sunt cu adevărat interesat.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile și orice sfat ar fi binevenit.
Salut Mihail,
Te înțeleg perfect! Faza asta e un coșmar pentru mulți, crede-mă. Și eu am trecut prin asta acum câțiva ani, la medicină, dar senzația e similară. Ai dreptate, domeniul ortodonției pediatrice e bine "scotocit", și e frustrant să simți că tot ce ți se pare interesant a fost deja abordat.
Legat de "unghiul nou", nu te mai chinui să reinventezi roata. Nu trebuie să descoperi ceva revoluționar. Uneori, o abordare mai nișată a unui subiect clasic poate fi suficientă. De exemplu, în loc să te concentrezi pe "eficiența diferitelor tipuri de aparate funcționale" (care, da, e cam bătătorită), poate te-ai uita la eficiența lor în funcție de gradul de colaborare al pacientului. Sau la impactul lor asupra calității vieții pe termen lung, nu doar din punct de vedere estetic, ci și funcțional. Gândește-te la ce te-a frustrat pe tine în timpul studiilor sau al stagiilor, ce întrebări ți-au rămas fără răspuns. Acolo s-ar putea să găsești o direcție.
Și legat de coordonator... e o chestie delicată. E bine să asculți sfaturile lui, are experiență, dar tu ești cel care va petrece luni de zile cu disertația asta. Trebuie să fii tu pasionat de subiect, altfel o să te plictisești repede și o să se simtă în lucrare. Poți să-i explici că apreciezi sugestiile lui, dar că vrei să explorezi și alte variante, să te asiguri că alegi ceva care te motivează cu adevărat. Un coordonator bun ar trebui să înțeleagă asta.
Nu te grăbi să iei o decizie. Mai citește, mai discută cu colegi, cu medici ortodonți. Și nu te descuraja! O să găsești ceva care să te prindă.
Baftă!
Adrian Andrei.
Salut Adrian,
Mersi mult pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singurul care a trecut prin asta. Ai dreptate, ideea cu "unghiul nișat" sună mult mai bine decât să încerc să fac o descoperire senzațională. Mă gândeam la colaborarea pacientului, dar mi se părea prea... practic, nu știu dacă e suficient de "științific" pentru o disertație. Dar ce ai zis tu cu impactul pe termen lung, nu doar estetic, e o idee foarte bună! Asta ar putea fi ceva interesant de explorat, mai ales că sunt destul de multe studii despre efectele psihologice imediate, dar mai puține despre cum se resimt copiii ani mai târziu.
Cred că o să mă concentrez pe asta. O să mai caut articole, poate găsesc ceva care să-mi confirme direcția.
Și legat de coordonator, ai punctat perfect. E super de treabă, dar are tendința să se axeze pe ce a făcut el în trecut, și nu vreau să fac o copie după disertația lui de acum 10 ani, oricât de bună ar fi fost. O să-i explic și eu cum stau lucrurile, sper să înțeleagă.
Mă bucur că mi-ai dat un pic de încurajare, aveam nevoie. Mă simțeam cam paralizat de atâtea opțiuni și de teama de a alege ceva plictisitor.
Îți mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! O să te țin la curent cu ce mai găsesc.