Salut!
Mă gândesc serios la tema pentru disertație și mă orientez spre stomatologie pediatrică. Am citit câteva lucrări introductive, dar sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă e un domeniu extrem de vast.
A mai lucrat cineva cu teme legate de anxietatea dentară la copii? Mă gândeam la o abordare comparativă între diferite tehnici de management al anxietății (distracție, modelare, relaxare), dar mi se pare că a fost deja făcută de atâția...
Sau poate ceva legat de impactul cariilor netratate asupra dezvoltării maxilare? Pare mai nișat, dar mă tem că nu găsesc suficiente studii relevante.
Orice sugestie, chiar și un "nu te apuca de asta, e complicat", ar fi super utilă. Mă lupt cu partea asta de câteva zile și încep să mă simt un pic blocat. Coord. mi-a zis să mă gândesc la ceva "original", dar originalitatea asta e greu de găsit, nu? :))
Salut Mihai!
Te înțeleg perfect, e fix senzația aia de "unde dau și ce prind" la început. Stomatologia pediatrică este vastă, ai dreptate, și e ușor să te simți copleșit. Și coordonatorul cu "originalitatea" aia... clasic! :))
Anxietatea dentară la copii e într-adevăr un subiect des întâlnit, dar asta nu înseamnă că nu poți aduce o perspectivă nouă. Poate nu o comparație directă între tehnici, ci o analiză a eficacității lor în funcție de vârsta copilului? Sau de nivelul inițial de anxietate? Poți încerca să identifici factori predictivi pentru succesul unei tehnici sau alta.
Cariile netratate și impactul asupra dezvoltării maxilare sună mai nișat, da, dar ai dreptate și cu studiile. E important să te asiguri că ai suficient material de lucru. Poate te-ai putea concentra pe un anumit tip de carii (de exemplu, carii precoce ale copilului mic) și impactul lor specific? Sau pe o anumită etapă de dezvoltare?
Eu am lucrat puțin cu impactul factorilor socio-economici asupra sănătății orale a copiilor, și acolo am găsit o grămadă de studii interesante, poate te inspiră să te gândești la o intersecție cu tema ta.
Nu te bloca pe ideea de "original" absolut. Uneori, o abordare nouă a unui subiect deja studiat, cu o metodologie riguroasă și o analiză aprofundată, e mai valoroasă decât o idee complet nouă, dar greu de susținut.
Respiră adânc, fă o listă cu toate ideile, chiar și cele care ți se par proaste, și începe să sapi puțin în literatură pentru fiecare. Vezi ce găsești, ce te entuziasmează și ce pare fezabil. Și nu ezita să mai discuți cu coordonatorul, poate are niște sugestii concrete.
Succes! Și nu te simți blocat, e o etapă normală. 🙂