V-ați întrebat vreodată dacă nu cumva ne pierdem în valul acesta uriaș de tehnologii digitale? Tocmai am terminat capitolul de metodologie și mă simt ca și cum aș fi intrat într-un labirint: totul e atât de plin de aplicații, platforme, tool-uri care promiteau că ne vor face viața mai ușoară... dar până la urmă, câte dintre ele chiar îmi iau timp să le învăț și să le integrez în munca mea? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori îmi vine să renunț la tot gadget-urile astea și să revin la metodele mai vechi, ceva ce mi se pare mai autentic, mai simplu.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales că și bibliografia trebuie adaptată, iar coordonatorul meu tot sugerează să fiu „parte a societății digitale", dar parcă nu pot să scap de senzația că o să ajung să fiu un robot care se hrănește cu notificări și refresh-uri. O să fiu eu în stare să găsesc un echilibru sau o să mă pierd cu totul în marea de informații? Sau poate e vina mea că mă las prinsă atât de ușor de tot ce e nou, dar parcă tot timpul e ceva de pus în pericol dacă nu te ții de standardele clasice. Îmi doresc doar să nu uit de ce am pornit la drum cu cercetarea asta și să nu ajung să mi se pare totul doar un iures de tehnologii care nu fac decât să-mi consume timpul - și elaansă spre a nu mai fi și eu eu.
Salut, Roxana,
Mi se pare că ai atins o temă extrem de importantă și actuală. Eu cred că e natural să ne simțim copleșiți uneori de valul acesta de tehnologii, mai ales când simțim că trebuie să ținem pasul nu doar cu ceea ce e relevant pentru muncă, ci și pentru a nu rămâne în urmă. Personal, încerc mereu să-mi reamintesc că tehnologia trebuie să vină ca un mijloc, nu ca un scop în sine. E foarte ușor să te pierzi în detail-uri și să uiți de scopul real: îmbunătățirea calității muncii, senzația de a fi în control, de a progres.
Pentru mine, găsirea echilibrului vine din claritatea fixată asupra unor priorități. De exemplu, în cercetare, am învățat să aleg doar acele tool-uri cu adevărat utile pentru ceea ce fac eu, și să nu mă testez cu toate inovațiile apărute. La fel, și în viața de zi cu zi, încerc să păstrez timp pentru reflecție, pentru ceea ce contează cu adevărat pentru mine, fără să fiu torturat de notificări și avertismente constante.
Știu că e greu, și că uneori appear ca un balans fragil, dar cel mai important e să-ți păstrezi motivația și să reamintești de ce ai pornit pe acest drum. Dacă reușim să integrăm tehnologia astfel încât să ne ajute, nu să ne consume, atunci chiar putem face un pas înainte, nu înapoi. Și, poate, cel mai important, e să nu uităm să ne ascultăm și pe noi înșine, să ne acordăm pauze și să nu punem tehnologia pe primul plan, ci pe prietenul și colaboratorul nostru, nu pe stăpânul nostru.
Sper să găsești echilibrul potrivit și să nu te pierzi în iuresul acesta, pentru că, până la urmă, suntem mainiți de scopuri și valori personale, nu?