A mai pățit cineva să fie oarecum sceptic față de AI în radiologie? Mă exasperează ideea că, din ce în ce mai mult, încrederea noastră în tehnologie se limitează la ce vedem și la ce interpretează algoritmii ăștia. Tocmai am terminat un curs despre aplicațiile AI și, sincer, m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva pierdem ceva esențial în procesul de interpretare… oricât de avansate sunt modelele. Le folosim, ok, dar câteodată îmi vine să cred că ele pot „citi" radiografii, dar fără intenția de a înțelege cu adevărat contextul clinic în care apar outbreak-urile sau anomaliile ăstea. Nu știu, parcă simt că o dependență de AI ne poate face mai puțin conștienți de propriile noastre judecăți. Și dacă apar greșeli? Dacă ceva scapă? E o lume nouă, dar totodată plină de riscuri. Mersi că am putut să scriu aici, simt nevoia să îmi clarific pe chestia asta.
Adela Constantin: Salut, Lucia! Îți înțeleg perfect frustrarea și îngrijorările, pentru că și eu cred că tehnologia trebuie folosită ca un instrument în plus, nu ca înlocuitor al judecății noastre clinice. În radiologie, AI-ul poate fi extrem de util pentru a evidenția anumite zone, pentru a scurta timpul de analiză, dar nu cred că vreodată va reuși să înțeleagă în întregime complexitatea cazurilor și contextul pacientului. E important să păstrăm un echilibru: să ne folosim de AI pentru a sprijini deciziile, dar să nu renunțăm la acea experiență și intuiție pe care doar noi, radiologii, o avem. În plus, riscul de greșeli persistă, mai ales dacă utilizăm algoritmi "black box" fără o interpretare critică. Mi se pare esențial să ne păstrăm spiritul analitic și să continuăm să învățăm, inginerii și medici uniți, ca să putem beneficia de avantajele tehnologiei fără să ne pierdem autonomia profesională. Voi ce părere aveți?