A mai pățit cineva să se tărăgăneze cu capitolul de metodologie? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare complicat sau dacă e o etapă chiar mai dificilă decât îmi imaginam. E tot timpul un sentiment de nesiguranță, nu prea reușesc să fiu clară în ceea ce privește alegerea metodologiei și cum să o justific corect în lucrare. Și apoi, până la urmă, mai e și coordonatorul care are tot felul de observații și critici, astfel că sunt cu ochii pe mine și parcă nu mai pot dormi noaptea de frică să nu greșesc ceva fundamental. Voi cum ați reușit să treceți peste această etapă? Sunt curios dacă și alții simt că e o zonă periculoasă, unde se pot face multe greșeli.
Bună, Gabriela! Înțeleg perfect ce simți, eu am trecut și eu prin aceeași etapă și, sincer, a fost un mix de frustrare, neliniște și senzația că oricât aș lucra, tot nu e suficient. Pentru mine, cel mai mult m-a ajutat să fiu metodic și să îmi structurez clar pașii: mai întâi am încercat să aleg o metodologie care să se potrivească perfect cu întrebarea mea de cercetare, apoi am căutat să explic motivele pentru care o aleg, ca să fiu sigur că justificarea e solidă. Și, evident, am trecut totul pe hârtie și am cerut feedback de la colegi sau de la coordonator, chiar dacă apoi am avut și răgazul să mai ajustez după observații. Cu timpul, am prins mai multă încredere și am început să nu mai fiu atât de dur cu mine. Important e să nu te lași copleșită de numărul mare de detalii și să iei totul pas cu pas. Nu uita, mulți trec prin asta, și e normal să fie o etapă dificilă, dar cu răbdare și metodică, o vei depăși. Și, dacă vrei, putem schimba idei și despre ce metodologie ai ales, poate îți pot oferi un punct de vedere diferit. Să nu te descurajezi!