Salutare tuturor! A mai pățit cineva să fie iesit de pe făgaș în discuțiile despre rolul asistentului medical în echipa de oncologie? Mă lupt cu ideea asta de o vreme și sincer nu știu dacă doar mie mi se pare că, deși e o figura cheie, nu se vorbește suficient despre importanța lui în procesul de tratament, mai ales în faza asta atât de delicată. La noi în facultate, de exemplu, s-a pus accent pe medic și pe psihologi, dar asistentul pare mai mult un „ajutor" sau un simplu executor de protocol, când de fapt, ei sunt cei care stau zi de zi cu pacientul, îi monitorizează, îl sprijină și, în unele cazuri, chiar devin ultimele urechi sau ultimele îmbrățisări acelei persoane.

Mă întreb dacă e o problemă de percepție sau de pregătire, pentru că, la nivel de practică, am observat că asistenții medicali joacă un rol vital în crearea unei relații de încredere, care poate influența foarte mult rezultatul tratamentului. Întrebarea mea e: cât de conștientizați voi, ca studenți sau specialiști, această parte a activității lor? Și dacă ați întâlnit cazuri sau situații în care implicarea asistentului a făcut diferența în modul în care pacientul a perceput tot procesul?

Nu știu, îmi tot vine în minte ideea asta că trebuie să fie mai multă recunoaștere și resurse pentru asistenți acolo, în teren, pentru că, din păcate, se pare că nu mereu sunt conștienți de impactul pe care îl pot avea. Aștept părerile voastre, chiar sunt curios dacă suntem pe aceeași lungime de undă!