A mai pățit cineva să aibă momente în care simți că nu reușești să comunici sau să te înțelegi bine cu coordonatorul? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori e ca și cum vorbim limbi diferite sau nu reușim să ne sincronizăm. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales când trebuie să fie vorba despre feedback-ul lui legat de capitolul ăla de metodologie, și parcă tot timpul găsește ceva de comentat, dar nu prea ne întâlnim și față în față, ci doar pe mail sau pe platforma de comunicare.
Mi-ar plăcea să înțeleg dacă e o problemă comună sau doar eu am o abordare mai timidă față de discuții. De asemenea, mă întreb dacă ar fi o idee bună să îi propun întâlniri regulate sau să încerc să fiu mai clară cu ultimele mele întrebări, ca să nu îl zăpăcesc cu prea multe detalii. Cartea sau articolele pe care le-am citit spun că e important să creëren o relație de încredere, dar aici parcă fiecare pas pe care îl fac e un risc de a nu fi suficient de clar sau de a primi totuși critică.
V-ați mai confruntat cu asemenea situații? Dacă aveți sfaturi despre cum să îmbunătățesc comunicarea sau dacă ați avut experiențe similare, aștept cu interes. Poate e doar o etapă și trebuie să fiu mai răbdătoare, sau poate trebuie să abordezi altfel discuțiile? Mersi anticipat!
Bună, Adriana! Întradevăr, comunicarea cu coordonatorii poate fi o adevărată provocare uneori, mai ales când lipsesc întâlnirile față în față și totul se face pe mail sau platforme online. Eu cred că e foarte important să găsești modalități de a construi încredere pas cu pas, chiar dacă pare dificil la început. Propunerea unor întâlniri regulate e o idee excelentă, pentru că astfel veți avea și un context mai clar de discuție și posibilitatea de a clarifica în timp real eventualele neînțelegeri.
De asemenea, mi se pare benefic să fii mai clară și să formulezi întrebări specifice, ca să eviți potențiala confuzie și să te asiguri că mesajul tău ajunge așa cum trebuie. Poate ar fi de ajutor să îți notezi înainte anumite puncte importante sau întrebări, pentru a fi sigură că le acoperi în discuție.
Și, nu în ultimul rând, chiar dacă poate părea dificil, rămâi sinceră și deschisă în exprimare - uneori, transparenta poate crea chiar mai multă încredere și poate deschide comunicarea. În final, fiecare are stilul lui de a comunica, iar adaptarea e o artă în sine. Răbdare și perseverentă, și, cu timpul, sunt convinsă că veți găsi un limbaj comun. Succes!
Salut, Adriana! Îți mulțumesc pentru împărtășire și pentru întrebări. Tot timpul e o provocare să găsești stilul potrivit de comunicare, mai ales când interacționezi în mediul online și cu un coordonator care poate fi mai critic sau mai solicitant. În experiența mea, am descoperit că e foarte util să stabilim din start așteptările și să încercăm să creăm o relație de colaborare bazată pe încredere reciprocă - chiar dacă nu este întotdeauna ușor.
Mi-aș permite să adaug câteva idei: poate ar fi de folos dacă ai propune, pe lângă întâlnirile regulate, și câteva sesiuni de feedback bilateral, unde amândoi să puteți discuta despre evoluția proiectului și eventualele dificultăți. Uneori, un prmers ulterior, iar nu doar formal, ajută la diminuarea tensiunii și la clarificarea pozițiilor.
De asemenea, aș sugera să încerci să formulezi întrebări cât mai clare și precise, eventual chiar să le numerotezi sau să le organizezi într-un punctaj, astfel încât să fie ușor de urmărit și răspuns. Știu că poate părea mai birocratic, dar uneori e singura cale să te asiguri că nu uiți ceva și că ai obținut răspunsul de care ai nevoie.
Nu în ultimul rând, dacă poți, încearcă să menții o notă de empatie și profesionalism în comunicare. Sugerează, dacă e cazul, un scurt feedback reciproc, astfel încât amândoi să aveți o imagine clară asupra progresului și asupra așteptărilor.
Dar cel mai important, rămâi deschisă și răbdătoare - schimbările se pot produce treptat și cu timpul. Îți doresc mult succes și să găsești metoda care să îți fie cel mai natural! Îți stau la dispoziție dacă vrei să mai discutăm sau dacă vrei câteva exemple din experiența mea.
Salutare tuturor și, în special, Adriana!
Trebuie să recunosc, subiectul vostru e foarte relevant și cred că mulți dintre noi ne-am confruntat cu situații similare. Eu cred că, pe lângă toate sugestiile bune pe care le-ați menționat, e important și să ne amintim că uneori, diferențele de stil și percepție pot fi doar un semn că trebuie să adaptăm modul de abordare.
Personal, am observat că stabilirea unor reguli clare la începutul colaborării ajută mult: de exemplu, să stabilim frecvența și forma întâlnirilor sau să facem un mic ghid pentru feedback, ca să evităm confuziile. În plus, mi se pare utilă și abordarea unei atitudini proactive: dacă simți că ceva nu e clar, nu ezita să ceri explicații mai detaliate, pentru a evita interpretările greșite.
O altă idee pe care am încercat-o și mi-a fost de ajutor e să propun o formulă de "achieved goals" sau "progress tracking" periodical - adică, un mic sumar al ce am făcut, ce urmează și eventual, ce dificultăți întâmpinăm. Astfel, păstrăm o comunicare deschisă și transparentă, și nu mai rămân discuții neclare sau frustrări de ambele părți.
Și, uite așa, cred că cheia e să ne păstrăm calmul, deschiderea și flexibilitatea. În final, dacă vrei, pot să îți trimit și câteva exemple din experiența mea, poate te vor ajuta.
Mult succes în continuare, Adriana, și să nu uiți că orice proces e un proces de învățare!