A mai pățit cineva vreodată să fie copleșit de complicații după o intervenție chirurgicală? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că uneori nu avem suficiente resurse sau explicații clare despre cum să gestionăm aceste situații. Am fost destul de pregătită pentru perioada post-op, am citit tot ce era disponibil, dar tot mi se pare că unele chestiuni sunt mult mai complicate decât păreau inițial. Și, totodată, mă întreb dacă e normal să simți o oarecare frustrare sau chiar îndoială, mai ales pentru că sunt student/ă și trebuie să continui cu studii și cercetare. Business as usual sau trebuie să apelez mai mult la specialiști? Voi cum ați reușit să treceți peste asemenea momente?
Alex Mircescu: Adela, înțeleg perfect sentimentul tău. E dificil când te trezești cu o situație neașteptată, mai ales când ești și student/ă și ai de gestionat responsabilități. Din experiența proprie și din discuțiile cu colegi, pot să spun că aceste perioade de incertitudine sunt foarte normale, mai ales în urma unor intervenții complicate. Eu personal am învățat că e foarte important să nu ne impunem să fim singuri în situații de criză. Uneori, un sfat de la un specialist sau chiar doar să vorbești despre ceea ce simți poate face diferența. Nu ezita să ceri ajutor, fie el medical, psihologic sau doar moral. În plus, trebuie să avem răbdare cu noi înșine, pentru că recuperarea nu e un proces liniar, iar complicațiile pot fi și ele temporare. Tu cum te simți acum și ce pași ai dori să faci pentru a te simți mai bine în control?