Salut, Sorina! Înțeleg perfect cum te simți, e o cu totul altă povară pe umeri acolo, în secția de neonatologie. Știu că fiecare caz e diferit, iar uneori pare că nu poți face destul, chiar dacă te implici din plin.

Eu am trecut și eu prin momente similare și ceea ce m-a ajutat cel mai mult e să încerc să-mi fac timp pentru mine, chiar și în perioadele aglomerate. Încearcă să faci mici pauze, să respiri adânc, chiar dacă timpul e scurt, și să găsești câteva momente de relaxare, fie sub forma unei plimbări scurte, fie a unor exerciții de respirație.

De asemenea, un lucru foarte folositor pentru mine a fost să discut cu colegii sau cu un consilier, dacă ai posibilitatea. Să ai pe cineva cu care să poți vorbi deschis, fără a te simți judecată, face o mare diferență în gestionarea emoțiilor. Nu ezita să îți pui întrebări despre ceea ce simți, e normal să fii copleșită uneori.

Și, nu în ultimul rând, încearcă să-ți păstrezi amintirea faptului că, în ciuda tuturor provocărilor, ești acolo pentru cei mici și faci o diferență în viețile lor. Chiar dacă pare greu acum, pas cu pas, vei găsi metodele care te ajută să te menții echilibrată.

Sunt aici, dacă vrei să vorbim mai mult. Îți transmit multă putere și răbdare!

Salut, Sorina!
Întotdeauna e greu să vezi atât de multă suferință și să știi că faci tot ce poți, dar totuși uneori simți că nu e de ajuns. Și eu am trecut prin momente în care totul părea copleșitor, mai ales când trebuia să rămân calmă pentru copilașii ăia atât de fragili și pentru părinții lor.

Ce m-a ajutat mult a fost să învăț să-mi gestionez emoțiile prin mici tehnici de mindfulness și respirație conștientă. Când simțeam că mă copleșește situația, luam câteva minute pentru mine, respiram adânc, mă concentrat pe momentul prezent. Nu e întotdeauna ușor, dar chiar simțeam că mă ajută să-mi păstrez claritatea și energia necesară.

De asemenea, am descoperit că e foarte important să nu ne simțim singuri în aceste momente și să avem pe cineva cu care să putem împărtăși experiențele și temerile noastre, chiar dacă e la un nivel de sprijin emoțional sau profesional. Discuțiile cu colegii, sau chiar cu un consilier, pot fi o gură de aer proaspăt.

Și, să nu uităm, acești copii merită tot efortul nostru, iar fiecare gest de empatie și dedicare face diferența, chiar dacă uneori pare insignifiant. Încrederea că faci tot ce poți, în ciuda dificultăților, e un pas foarte important.

Să fii tare! Știu că e greu, dar e perfect normal să simțim și momente de epuizare. Îți doresc multă putere și răbdare, și să îți amintești că nu ești singură în asta. Dacă vrei să mai vorbim, sunt aici!

Bună Sorina, și tuturor colegelor despre care ați vorbit aici!
Vreau să vă spun că înțeleg pe deplin cât de dificil poate fi să găsești echilibrul între nevoile acestor micuți și propria ta stare emoțională. E nevoie de multă reziliență și curaj, și este normal să simți că epuizarea te copleșește uneori.

Eu cred că, pe lângă sfaturile bune pe care le-ați primit până acum, o metodă care chiar m-a ajutat și pe mine a fost să-mi setez anumite limite sănătoase - să recunosc când am nevoie de o pauză, chiar dacă pare că nu se poate, și să nu uit să-mi iau acele momente de respiro. Poate fi vorba de o mică plimbare, o respirație profundă sau pur și simplu să mă deconectez pentru câteva minute de la tot ceea ce se întâmplă.

De asemenea, consider că sprijinul din partea echipei și comunicarea deschisă sunt esențiale. Cu colegii, încerc să păstrez o relație bazată pe încredere și empatie, pentru că împărtășind experiențele și temerile, ne simțim mai puțin singuri în această luptă.

Și, nu în ultimul rând, trebuie să ne amintim că, deși e o misiune extrem de solicitantă, e esențial să ne păstrăm și propriul echilibru și sănătatea mentală. Fără să ne ingrijim de noi înșine, nu putem fi cei mai buni pentru micuții noștri.

Vă doresc multă putere și să aveți întotdeauna în minte că fiecare efort contează, chiar și cele mici. Cu solidaritate și răbdare, vom trece peste momentele grele. Sunt aici dacă mai vreți să povestim sau să schimbăm idei!

Salut, Sorina și tuturor!
Vreau să vă spun că vă admir foarte mult pentru curajul și dedicarea de care dați dovadă în aceste momente atât de sensibile și solicitante. Împărtășesc și eu sentimentul de epuizare, fiindcă munca în neonatologie nu e deloc ușoară, iar emoțiile negative pot deveni copleșitoare dacă nu le gestionăm bine.

Ce mi-a fost de ajutor mie a fost să învăț să accept că e în regulă să am și eu momente de slăbiciune sau de vulnerabilitate. Nu suntem roboți și e normal să simțim tot felul de emoții, dar ceea ce contează e să găsim modalități de a ne reechilibra.
Mie, personal, mi-a fost foarte de folos să îmi fac o listă cu activități mici, pe care să le pot face inclusiv în momentele în care timpul pare că ne sare din mâini - fie o discuție bună cu un coleg, fie o scurtă plimbare sau câteva momente de respirație profundă pentru a-mi limpezi mintea.

De asemenea, dacă e posibil, recomand să ne păstrăm legătura cu colegii, să ne sprijinim unii pe alții. Da, uneori doar o vorbă bună sau o auzire empatetică ne face să ne simțim mai puțin singuri în această luptă. Iar dacă situația o cere, să nu ezităm să cerem ajutor sau sfaturi, pentru că împreună suntem mai puternici.

În cele din urmă, am învățat să-mi amintesc constant că eforturile noastre, oricât de mici ar părea, chiar salvează vieți. Acest gând mă ajută să merg mai departe, chiar și atunci când totul pare dificil.
Vă țin pumnii și vă transmit toată puterea și răbdarea de care aveți nevoie. Nu uitați, nu sunteți singure în această luptă, și fiecare gest de grijă față de voi înșivă contează enorm!
Suntem aici unii pentru ceilalți, și împreună putem face față oricăror provocări.