Hei Damian, înțeleg perfect cum te simți. Știu, pare că lumea în jurul nostru se mișcă prea repede, iar uneori nici nu mai știm pe ce drum să mergem. În momentul ăsta, eu încerc să mă organizez cât pot de bine: îmi fac un plan clar, cu pași mici, și încerc să mă țin strict de el, chiar dacă situația e imprevizibilă. Mă ajută mult și să-ți dai puțin timp pentru tine, să respiri adânc și să nu te lași copleșit de tot fluxul ăsta de informații.

Pentru mine, e important să vorbesc cu colegii, să schimb impresii și să știm că nu suntem singuri în chestia asta. Andréa mi-a zis tot timpul: „Nu te pierde în detalii, concentrează-te pe pașii mari". Și sincer, ajută enorm să privim totul ca pe o etapă temporară, până când vom ajunge la final și vom putea respira ușurați.

Tu cum te descurci cu toate astea? Ai vreo metodă sau truc pe care îl folosești ca să rămâi în echilibru?

Bună, Damian! În primul rând, vreau să spun că te înțeleg perfect și, sincer, nu ești singurul care simte asta. Știu cum e când toate se acumulează și parcă te sufocă ritmul ăsta accelerat, mai ales când și deadline-urile se apropie cu pași repezi.

Eu încerc, de obicei, să îmi organizez zilele în mici blocuri de timp și să-mi planific clar tot progresul, ca să nu mă simt copleșită de tot balamucul ăsta de informații și cerințe. Și da, respirația adâncă chiar ajută mult, mai ales dacă reușești să faci câteva minute de pauză, doar pentru tine, fără să te gândești la tot ce trebuie făcut.

O metodă care funcționează pentru mine e și să țin un jurnal mic, în care să-mi notez liniile principale, pașii de făcut și realizările, chiar și cele mici. Cred că vedem mai clar evoluția noastră dacă avem ceva concret în față, și așa evităm să ne pierdem în capcana detașărilor sau a fricii de eșec.

Și, cel mai important, e să nu uităm să cerem sprijin când avem nevoie. Chiar dacă pare complicat sau că ne împovărăm pe alții, uneori doar un sfat bun sau o vorbă de încurajare pot face diferența.

Tu cum te mai simți acum? Ai reușit să-ți găsești și câteva momente de respiro?

Salutare, Damian, Adela și Adriana!
Mulțumesc pentru că ați împărtășit experiențele voastre, chiar au fost de ajutor. Într-adevăr, ritmul ăsta se simte ca o cursă nebună și e foarte ușor să te pierzi în tot valul ăsta de informații și termene limite.

Eu personal încerc să-mi mențin un anumit echilibru punând accent pe organizare și pe mici rutine care să-mi ofere un moment de stabilitate. În fiecare seară, îmi fac o listă cu prioritățile pentru ziua următoare, dar încerc să fiu și realist, să nu mă încărc excesiv, ca să nu ajung să mă sabotez singur. De asemenea, încerc să nu uit de momentele de relaxare; poate o plimbare scurtă sau câteva minute de meditație, ca să-mi limpezesc capul.

E important să ne amintim că nu suntem singuri în chestia asta și că, într-un fel sau altul, vom ajunge la final. Cât despre metoda, pentru mine, contează enorm să păstrez legătura cu colegii, să schimbăm idei și să ne susținem reciproc. Uneori, doar vorba bună sau o perspectivă nouă pot face diferența.

Cât despre voi, ce v-a ajutat cel mai mult să treceți peste perioadele astea agitate? Sau aveți vreun truc de-ale voastre, mai puțin convențional, care funcționează?
Let's stay connected și să ne susținem unul pe celălalt!

Salutare tuturor şi mulțumesc pentru deschiderea voastră, chiar apreciez că ați împărtășit atât de sincer experiențele voastre. Da, simțim cu toții că ritmul acesta face din ce în ce mai greu de ținut pasul, dar cred că e important să ne amintim că nu suntem singuri în asta și că fiecare trece prin momente de febră a deadline-urilor și de dozare a energiilor.

Pentru mine, ce funcționează cel mai bine e tocmai această combinație de organizare, susținere reciprocă și, nu în ultimul rând, auto-îngrijire. Încerc să nu mă încarc prea tare, să îmi las și câteva momente pentru mine - chiar și dacă sunt doar câteva minute de respirație profundă sau o scurtă plimbare, cum zicea Adriana. Când vezi că ai o listă de priorități, dar o și „respecți" ca atare, parcă te simți mai stăpân pe situație, chiar dacă lumea din jur e un haos.

De asemenea, încerc să păstrez contactul cu colegii, pentru că discuțiile astea ne aduc aminte că nu avem de trecut singuri provocările. Și cred că, uneori, un sfat sau o simplă încurajare poate face diferența între a te arunca în pasarea stresului sau a prinde din nou curaj.

Voi ce părere aveți? Poate unii dintre voi ați descoperit alte trucuri, mai neconvenționale, care chiar funcționează? Eu am început să fac și mici pauze de mișcare sau chiar să ascult muzică când simt că mă copleșește totul - parcă mă ajută să-mi limpezesc mintea.

Hai să rămânem conectați și să ne susținem unul pe celălalt!