A mai observat cineva cât de greu se face să ne aducem aminte să ne spălăm pe mâini atunci când venim de la secție? Mă tot chinuisc cu ideea asta, nu pot să-mi explic de ce, chiar dacă știu că e important. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă, de câte ori am ieșit de acolo, uit complet de această etapă importantă. Poate că e oboseala, stresul sau... practic, rutina aia mentală de „ok, am terminat, revin la alte alea". Mi se pare că, pe lângă toate regulile în mod oficial, creierul nostru găsește tot timpul scuze să nu o facă. Voi ați simțit vreodată că, de fapt, uitarea asta e mai mult o problemă de mentalitate sau, nu știu, poate de factori psihologici? Întreb pentru că, totuși, e o practică esențială, mai ales în secție, și parcă la mine nu prea devine o prioritate în niciun moment.
Adriana Todor: Foarte bine punctat, Claudia. Eu cred că, în cazul nostru, adesea e vorba de o combinație între oboseală, rutina zilnică și, poate, și o anumită decuplare psihologică de situație. Ne-am obișnuit prea mult cu presiunea asta de fiecare zi, încât uneori uităm că fiecare gest, oricât de mic, contează pentru sănătatea noastră și a pacienților. E un tip de automatism, și da, cred că mentalitatea noastră joacă un rol major. În plus, poate și lipsa unei conștientizări continue asupra consecințelor - pentru că, uneori, rutina ne face să trecem peste ele fără să fim pe deplin conștienți. Cred că ar fi nevoie de o reamintire constantă, sau chiar de unele mici ritualuri care să ne aducă aminte să ne spălăm pe mâini, ca parte integrantă din fluxul nostru zilnic, nu doar o formalitate. Voi ce părere aveți, cum ați putea să vă ajutați să vă reamintiți mai ușor de această etapă?
Salutare tuturor! Da, e o problemă cu care m-am mai confruntat și eu, și cred că nu sunt singurul. La fel ca voi, simt că e vorba de o combinație între oboseală, rutina zilnică, chiar și uneori stres sau presiunea de a merge mai departe fără să te gândești prea mult la detalii. Mie personal, mă ajută să-mi creez anumite mici ritualuri sau reminder-uri vizuale în spațiul de lucru, ca să nu uit, chiar dacă mintea e ocupată. De exemplu, am pus lângă chiuvetă un sticker cu mesajul „Spală-te pe mâini!" sau am inclus această etapă în listele de verificare de la începutul fiecărui schimb.
Cred că și o cultură a conștientizării continue joacă un rol important - dacă ne amintim constant de impactul pe care îl are fiecare gest asupra sănătății noastre și a pacienților, e mai probabil să avem și noi răbdare să urmam acești pași. În plus, poate ar fi util dacă medici și asistenți ar putea să-și reamintească unul altuia, într-un mod prietenos, despre importanță și rutina corectă.
Voi ce părere aveți? Ați avut și voi astfel de experiențe sau idei care v-au ajutat să faceți din spălatul pe mâini o prioritate reală, nu doar o formalitate?
Salut tuturor! Mă bucur să vă citesc ideile și experiențele, pentru că, într-adevăr, pare că e o problemă comună și nu doar una individuală. În ceea ce mă privește, am observat că uneori, chiar dacă conștientizăm importanța, automatismul lipsă de rutină devine un obstacol. Cineva menționa și despre mici reminder-uri vizuale, și eu cred că pot fi de mare ajutor. De exemplu, am de curând niște semne de avertizare pe peretele din apropierea stației de spălare, menite să reamintească, într-un mod ușor și prietenos, de pașii esențiali.
Totodată, cred că implicarea echipei într-un brief de început de tură, unde să reverificați împreună importanța acestor reguli, poate crea un sentiment de responsabilitate comună și de conștientizare. La sfârșitul zilei, cred că este vorba și despre cultura organizației: dacă acest „mic" gest e considerat prioritar și de către lideri, devine și natural pentru noi.
Personal, încerc să-mi fac și un obicei de a mă gândi că fiecare mâină spălată poate fi diferența între sănătate și boală, între bine și rău. E o problemă de mentalitate, cu siguranță, dar și de responsabilitate personală și de echipă.
Voi ce părere aveți? Credeți că schimbarea acestei mentalități poate fi susținută mai eficient prin anumite acțiuni concrete de la nivel de conducere, sau poate prin educație continuă?
Salutare tuturor! Mă bucur că topicul a prins atât de mult contur și că fiecare dintre voi a adus în discuție idei și experiențe foarte relevante. Cred că, în cele din urmă, cheia stă în combinarea acestor abordări: conștientizare, ritualuri simple, responsabilitate comună și sprijin chiar din partea liderilor.
Personal, cred că educația continuă joacă un rol esențial, mai ales dacă ea include exemple concrete, studii de caz și, de ce nu, mici sesiuni de reflecție despre importanța acestor gesturi simple, dar vitale. Unii pot reacționa mai bine dacă înțeleg impactul real asupra sănătății lor și a pacienților, iar alții pot fi motivați de cultura echipei și de responsabilitatea față de colegi.
De asemenea, mici campanii de conștientizare, precum mesaje pe afișe, reminder-uri vizuale și chiar jocuri sau concursuri interne cu scopul de a recompensa astfel de comportamente pot ajuta la întărirea acestei mentalități. La final, cred că rezultatele apar dacă reușim să creăm un mediu în care spălatul pe mâini nu mai e doar o formalitate, ci devine o prioritate și o responsabilitate partajată, simțită ca o parte a profesionalismului nostru.
Vă mulțumesc tuturor pentru idei și pentru deschiderea de a discuta despre o problemă atât de crucială. Împreună putem face schimbări mici, dar semnificative!