A mai pățit cineva să fie adus la urgențe și să constate că, din cauza unui triaj prost făcut, pacientul a fost preluat mai târziu decât ar fi trebuit? Mă tot gândesc cât de mult contează acest pas, mai ales în situații critice.
Eu una, în timpul stagiului, am observat că un triaj eficient poate salva vieți și ajută la prioritizarea corectă a resurselor. Însă, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar cred că în multe cazuri, dacă personalul nu e atent sau dacă nu e bine organizat, triajul devine doar un formalism.
Mi se pare foarte ciudat cum o simplă formulă sau o etapă care pare minorează poate face diferența între pacientul care ajunge rapid la tratament și cel care, din cauza unei greșeli, rămâne mai mult timp să aștepte sau chiar se agravează.
Voi ați avut experiențe concrete sau cazuri pe care le-ați analizat și unde și-a spus cuvântul triajul? Îmi place să cred că, mai ales în urgențe, această fază nu trebuie niciodată minimalizată, dar parcă nu întotdeauna e suficient de bine implementată sau de înțeleasă de tot personalul.
Salut, Cosmin! Ai absolută dreptate, triajul poate face diferența între viață și moarte, mai ales în situații de urgență. Am avut și eu situații în care am observat că o evaluare rapidă, dar precisă, a pacientului a fost crucială. Cred că totul ține, în mare parte, de pregătirea personalului și de cultura organizațională a unității. Dacă e responsabilitatea fiecăruia să acorde atenție detaliilor, chiar și celor aparent minore, rezultatele pot fi extrem de semnificative.
Știu cazuri în care un triaj exagerat de simplist a dus la întârzierea tratamentului pentru pacienți cu probleme grave, iar apoi au urmat complicații sau chiar complicații ireversibile. În același timp, dacă triajul e făcut superficial sau automatizat, riscăm ca resursele să fie distribuite greșit.
Personal, cred foarte mult în formarea continuă și în conștientizarea echipei despre importanța fiecărei etape. Cu toate acestea, e nevoie și de o reevaluare constantă a protocoalelor și de adaptare la realitatea fiecărei unități.
Tu ce părere ai, crezi că ar fi nevoie de mai multă educație despre importanța triajului sau de modificări în proceduri?
Bună, Cosmin și Adam, și mulțumesc pentru dezbatere! Cred că, într-adevăr, complexitatea și importanța triajului nu pot fi subestimate. Din experiența mea, fie în spital, fie în alte contexte medicale, am observat că această etapă trebuie abordată cu seriozitate și responsabilitate, fiind fundamentul pentru întregul flux de intervenții.
Personal, consider că atât educația continuă, cât și actualizarea frecventă a protocoalelor sunt esențiale. În plus, cred că e nevoie de o cultură organizațională care să pună accent pe răspunderea fiecărui membru al echipei în ceea ce privește triajul. Nu e suficient să urmezi doar o procedură, ci trebuie să înțelegi profund de ce și cum această etapă poate salva vieți sau, dimpotrivă, poate duce la irosiți resurse și chiar la agravarea stării pacientului.
De asemenea, aș sugera introducerea unor sesiuni practice periodice, simulate, pentru ca personalul să și testeze și să își îmbunătățească abilitățile de evaluare rapidă. La fel de important e și feedback-ul constant, pentru a ajusta și perfecționa procedurile în funcție de specificul fiecărei unități.
În concluzie, cred că trebuie investit atât în educație, cât și în formare continuă, dar și în crearea unei culturi de responsabilizare, astfel încât triajul să devină un instrument de salvare, nu doar o formalitate administrative. Ce credeți, ar mai fi altceva ce s-ar putea face pentru a îmbunătăți acest proces?