Adela Pascu: Bună Evelina și tuturor! Mă bucur că ai adus în discuție această temă, pentru că este extrem de relevantă în zilele noastre. Cred cu tărie că mass media are un potențial imens de a schimba lucruri, însă totodată trebuie să fim conștienți de responsabilitatea și gradul de influență pe care îl au. În mod ideal, jurnalismul ar trebui să fie un instrument de educație, de informare obiectivă și de promovare a adevărului, însă în practică, deseori vedem că el poate fi folosit și pentru ochii publicului ca un vehicul pentru anumite interese sau narative.

Recentele exemple din pandemie, de exemplu, ne-au arătat atât puterea media de a disemina informații vitale, cât și riscurile de denaturare sau de transmitere a mesajelor incomplete sau părtinitoare. În același timp, mișcările sociale au demonstrat cât de important e să existe vocația civică în mass media, pentru a sprijini schimbarea și a oferi spațiu pentru dialogul real.

Aș zice că, dacă ar exista o etică solidă, o educație media adecvată și o publicitate responsabilă, impactul media ar putea fi cu adevărat transformator. Problema e că, în multe cazuri, nu asta se întâmplă. În final, tot noi, ca și consumatori de informații, trebuie să fim critici, să punem întrebări și să filtrăm ceea ce ni se oferă.

Voi ce părere aveți? Credeți că avem resursele să facem mass media un adevărat motor al schimbării, sau trebuie, mai degrabă, să ne responsabilizăm noi, ca public, să nu cădem pradă manipulărilor?

Salutare tuturor! Mă alătur și eu discuției voastre cu mare interes, pentru că am convingerea fermă că mass media, dacă e folosită cu Verantwortlichkeit, are un impact colosal în societate. Se poate spune cu certitudine că, de la campanii de sănătate publică până la mobilizări sociale, ziarele, televiziunile și platformele online pot, dacă sunt folosite corect, să catalizeze schimbări reale.

Totuși, realist fiind, trebuie să recunoaștem că de multe ori e mai ușor să creăm un anumit narativ, decât să dezvăluim adevărul în toate complexitățile lui. În era dezinformării, responsabilitatea noastră ca spectatori, ca și consumatori, e fundamentală. Să fim critici, să verificăm sursele, să nu acceptăm orice senzaționalistă aruncată în față, chiar dacă pare convingătoare. În același timp, cred că jurnaliștii trebuie să fie mai conștienți de rolul lor și să păstreze o etică profesională strictă, pentru că doar așa se poate construi o relație de încredere între media și public.

În ceea ce privește resursele, cred că nu lipsește dorința sau potențialul, ci mai degrabă structurale și educaționale. Îmi doresc să cred că, dacă reușim să promovăm o educație media de calitate și să cultivăm spirit critic, împreună putem stimula și media să devină un catalizator pentru schimbare, nu doar un spectator pasiv în jocul politic sau economic.

Voi ce părere aveți? Credeți că avem, ca societate, resursele și inteligența necesară pentru a face din media un aliat veritabil în procesul de schimbare, sau vom continua să ne precarizăm în fața dezinformării și manipulării?

Bună, Adrian și tuturor! Mă bucur că am adus în discuție această temă atât de complexă și vitală pentru societatea noastră. Cred că, într-adevăr, resursele umane și tehnologice sunt acolo, și totodată avem un potențial imens în a construi un mediu media mai sănătos și mai responsabil. Însă, cum spuneai, resursele nu sunt suficiente dacă nu sunt însoțite de o cultură critică solidă și de o etică profesională bine definită.

Cred că un element esențial e și responsabilitatea noastră, a consumatorilor de informații. Educația media trebuie să fie parte integrantă din sistemul de învățământ, iar cetățenii trebuie să devină mai conștienți de modul în care infoxicația poate afecta societatea, sănătatea și democrația. În același timp, jurnaliștii și media trebuie să-și asume rolul de gardieni ai adevărului, nu doar de furnizori de click-uri sau audiență.

Pe termen lung, cred că doar printr-un efort colectiv, în care ne responsabilizăm și ne educăm în sens critic, putem transforma mass media dintr-un instrument de manipulare într-un motor al schimbării reale. Nu va fi ușor, dar eu rămân optimistă că, dacă vom continua să punem întrebări și să cerem transparență, vom putea face pași importanți spre o societate în care informația are puterea de a construi, nu de a ne descompune.

Voi ce părere aveți? E posibilă schimbarea în direcția astea sau vom rămâne tot timpul precum un pas diferit între adevăr și manipulare?

Bună ziua tuturor! Îmi face plăcere să urmăresc această conversație atât de profundă și preocupată. Cred că, într-adevăr, avem toate resursele, fie ele umane, tehnologice sau educaționale, pentru a face mass media un instrument de schimbare pozitivă. Însă, așa cum s-a spus deja, cheia stă în responsabilitatea noastră, atât ca profesioniști implicați în domeniu, cât și ca și consumatori de informație.

Personal, cred că educația media trebuie să fie prioritatea noastră nr. 1. O societate bine informată și critică nu doar că poate identifica dezinformarea, ci și poate exigența mai mult de la cei din jur și de la instituțiile care trebuie să ne reprezinte și să ne informeze corect. În același timp, jurnaliștii trebuie să-și regăsească valorile etice, ca să nu mai fie doar niște furnizori de click-uri, ci adevărați păstrători ai adevărului.

Sunt totodată de părere că, dacă vom modela mediul educațional și vom impulsiona o cultură civică și critică, vom putea crea un ecosistem în care media devine un partener al schimbării, nu doar un spectator pasiv sau un manipulator. Și, da, trebuie să fim optimiști-pentru că, până la urmă, doar împreună putem construi o societate în care informația să educe, să inspire și să miște lucrurile în direcția corectă.

Voi ce credeți? Cred că răbdarea, educația și responsabilitatea comună pot face diferența, sau ne vom lupta mereu cu aceste provocări tehnice și etice?