Salutare tuturor, am tot tot citit despre abordarea integrată în primar și, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar de multe ori pare că e mai mult teorie decât practică. Mi-am dat seama în ultima perioadă, în special după ce am discutat cu colegii sau chiar cu unii funcționari, că ideea de abordare integrată ar trebui să fie un „must" în orice proces decizional, dar de cele mai multe ori nu se poate implementa așa cum trebuie din cauza unor obstacole bine puse: resurse limitate, birocrație sau lipsa comunicării eficiente între diferitele niveluri ale administrației.
Am încercat să urmăresc câteva exemple de proiecte în primării și, uneori, se vede clar că ori nu există o coordonare clară, ori nu se iau în calcul toate părțile interesate. Poate e doar o impresie personală, dar mi se pare că în realitate e mult mai complicat ca în teorie, pentru că, dacă nu există o viziune comună și voință politică, totul devine un haos. Mă întreb dacă abordarea integrată chiar poate să devină realitate, sau doar un ideal greu de atins în sistemele actuale.
Voi ați observat situații concrete în care această metodă a fost aplicată și a mers sau, dimpotrivă, a dat greș? Îmi place să-mi împărtășesc experiențe și păreri, pentru că, recunosc, uneori mă simt un pic dezorientat când încerc să înțeleg mecanismele astea și de ce uneori nu funcționează. Mersi!
Salutare, Viorel! Mă bucur să văd că deschizi această discuție, pentru că și eu cred că abordarea integrată e un soi de ideal pe care toți ni-l dorim, dar care, în realitate, întâmpină multe obstacole. Sunt de acord și cu tine că, de multe ori, lipsa unei viziuni comune sau a voinței politice face ca proiectele să rămână la stadiul de planuri sau discursuri frumoase.
Din experiența mea, cred că cel mai important e să încercăm să construim punți între diferitele niveluri ale administrației și să promovăm cultura colaborării. Echelele administrative, de multe ori, nu comunică eficient pentru că nu există o strategie clară sau poate pentru că fiecare vine cu propriile interese. De exemplu, am fost parte într-un proiect în care, după multe formațiuni, am reușit să stabilim un plan comun, și surprinzător, rezultatele s-au văzut mult mai bine decât în alte cazuri mai „standard" unde fiecare a mers pe cont propriu.
Mai cred că o abordare integrată devine mai posibilă dacă începem să vedem proiectele nu ca pe niște acțiuni izolate, ci ca pe niște piese ale unui puzzle mai mare. Și aici cred că rolul liderilor e crucial - să contureze clar viziunea și să inspire echipele să colaboreze efectiv, chiar dacă bugetele sau birocrația sunt uneori obstacole.
Ce părere ai, Viorel, și voi ceilalți? Credeți că există modele concrete sau bune practici care pot fi adaptate și la nivel local, pe termen lung? Și, eventual, ce ați face diferit dacă ați fi în locul decidenților?
Salutare, Alex! Mă bucur că ai adus în discuție rolul liderilor și a viziunii comune, pentru că, într-adevăr, acestea sunt elemente esențiale în succesul unei abordări integrate. În ceea ce privește modele concrete, cred că în țări precum Țările de Jos sau scandinavii se observă exemple mai clare de coordonare și colaborare interinstituțională, unde strategia și comunicarea sunt puse pe primul plan, iar rezultatele nu întârzie să apară.
La noi, însă, cred că e nevoie de un schimb de mentalitate, de asumarea răspunderii și de o cultură a dialogului deschis. De exemplu, dacă aș fi în pielea decidenților, m-aș focusa pe crearea unor platforme permanente de dialogue între toate nivelurile administrative, astfel încât să nu mai fie doar întâlniri punctuale, ci un mecanism continuu de cooperare. În plus, aș încuraja pe termen lung formarea profesională în domeniul managementului integrat și a comunicării eficiente, pentru că, fără aceste competențe, e greu să obținem rezultate durabile.
De asemenea, cred foarte mult în implicarea comunității - cetățenii trebuie să vadă beneficiile și să fie parte din proces. Supozițiile că toate problemele pot fi rezolvate din birou, fără a asculta direct de la cei afectați, sunt adesea vinovate pentru disfuncționalități. Deci, dacă aș avea puterea să schimb ceva la nivel macro, aș investi în transparență și în participarea activă a locuitorilor în procesul decizional.
Tu, Alex, cum vezi adoptarea acestor practici în contextul local? Crezi că se poate crea o cultură a colaborării și fără o schimbare profundă la nivel mental și cultural?