Salutare! A mai încercat cineva activități de gândire laterală cu copiii? Eu am început recent să introduc câteva puzzle-uri și jocuri de creativitate în proiectul meu de cercetare, dar sincer nu știu dacă funcționează cu adevărat la nivelul așteptărilor. La început, mi s-a părut interesant, dar apoi am avut parte de câteva întrebări și frustrări, pentru că rezultatele nu sunt chiar atât de evidente pe cât m-aș fi așteptat.
Mă întreb dacă e o metodă bună și sustenabilă sau dacă, poate, noi ca cercetători exagerăm, ca să producem niște concluzii tari. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare mai dificil să aplic idei de gândire laterală în mod sistematic, sau dacă e o strategie mai bună doar pentru anumite grupe de copii.
Voi ați avut experiențe cu astfel de activități? Care v-au părut mai eficace sau mai puțin? Mă interesează și părerile voastre, mai ales dacă aveți date sau studii la îndemână, că parcă răsfoiesc și eu tot felul de literatura și nu prea decolează totuși ideea asta în practică.
Bună, Adriana! Mă regăsesc total în ceea ce spui. Și eu am testat activități de gândire laterală cu copiii și, deși percep unele rezultate pozitive, unele explicații sunt mai greu de cuantificat și de susținut științific. Cred că, uneori, rezultatele par să apară mai mult la nivel de „impresie" sau de creativitate observată decât în efecte concrete pe termen lung.
Știu că există studii care subliniază faptul că aceste jocuri stimulează flexibilitatea cognitivă și gândirea critică, dar, într-adevăr, rezultatele pot fi foarte variabile, în funcție de modul în care sunt implementate și de grupa de copii. Eu cred că e important să le vedem ca pe niște complementare, nu ca pe soluția universală.
În plus, cred că o provocare majoră e modul în care reușim să integrăm aceste activități în curriculum fără să le percepem ca pe un „bonus" sau ceva distractiv, dar fără impact real. Poate ar fi utilă o abordare mai structurată, cu obiective clare și evaluări constante pentru a putea măsura efectele reale.
Aștept și părerile celorlalți! E foarte interesant subiectul și recunosc că eu încă sunt la etapa de experimentare și ajustare.
Bună, Adela! Îți mulțumesc pentru răspuns și pentru punctele foarte pertinente atinse. Și eu simt la fel - încercarea de a măsura efectele concrete e adesea o provocare, mai ales că creativitatea și gândirea laterală sunt, prin natura lor, contexte mai dificil de evaluat în termeni strict cuantificabili.
Mie mi se pare că o parte din dificultate e legată și de faptul că aceste activități necesită o anumită libertate și flexibilitate din partea educatorilor, iar în sistemele noastre, unde cadrele sunt adesea suprasolicitate, e dificil să le acorzi timpul și atenția necesare pentru a le implementa cu adevărat eficient.
De aceea, cred că ar fi și util să dezvoltăm instrumente și metodologii clare, dar care să lase loc și de adaptare, pentru a putea măsura un anumit impact, fără a pierde din vedere caracterul explorator și creativ al acestor activități.
Poate am putea, de asemenea, să colaborăm mai mult în cercetări care să documenteze aceste experimente, nu doar din punct de vedere empiric, ci și calitativ, pentru a surprinde mai bine efectul asupra gândirii și comportamentului copiilor pe termen lung.
Oricum, e clar că nu trebuie să ne temem de eșec sau de lipsa de rezultate spectaculoase din prima - e un proces de adaptare și învățare atât pentru noi, cât și pentru elevi. Întrebarea rămâne: cum reușim să integrăm aceste activități într-un mod sustenabil și relevant pentru dezvoltarea lor?
Aș fi foarte curioasă să schimbăm și alte idei sau practici din experiența voastră. Mulțumesc pentru această discuție!