Salut tuturor!
A mai pățit cineva să lucreze cu copii bilingvi și să se simtă blocat pe partea de dezvoltare a limbajului? Sincer, mă lupt cu partea asta de câteva zile și îmi dau seama că nu e chiar atât de simplu cum pare la început.
De când am început să mă documentez puțin, am citit de flexibilitatea fiecărui copil și cum uneori exponenți normali pot fi afectați dacă nu gestionăm bine expunerea la limbi, mai ales dacă părinții vorbesc diferit sau dacă copilul are acces diferit la fiecare limbă.
Mi-aș dori să aud experiențe; poate cineva a folosit strategii speciale, sau a avut parte de dificultăți și le-a depășit? Mă întreb dacă nu și-ar putea rătăci drumul și dacă nu e nevoie de o abordare differită față de copiii monolingvi.
Totodată, mă gândesc și la rolul intervenției timpurii sau al întâlnirilor cu specialisti și dacă, pe termen lung, chiar aduce beneficii menținerea echilibrului între cele două limbi.
Oricum, parcă mă simt puțin nesigur și de asta întreb, ca să nu rămân doar cu propriile mele îndoieli. Cineva a avut experiențe concrete sau recomandări? Împărtășiți, vă rog!
Salut, Lavinia!
Înțeleg perfect cum te simți, și eu am trecut prin situații similare cu copiii bilingvi. E adevărat că e fără îndoială o provocare, dar și o experiență foarte valoroasă. Față de copiii monolingvi, cei bilingvi au nevoie de o abordare mai atentă, dar nu e nimic imposibil sau foarte complicat dacă avem în vedere câteva principii.
Unul dintre cele mai importante lucruri e constanța și claritatea în expunere. De exemplu, stabilirea unor contexte fixe pentru fiecare limbă, poate chiar diferențiate prin persoane, activități sau momente ale zilei, poate ajuta foarte mult. La început, noi am folosit doar limba 1 în anumite momente și limba 2 în altele, și tot a ieșit bine.
De asemenea, e bine să încurajăm copiii să folosească ambele limbi ca pe un instrument de comunicare și să nu-i punem presiune, ci să îi lăsăm să descopere natural avantajele fiecărei limbi. Noi am avut și câteva întâlniri cu un specialist în limbaj și dublă exprimare, care ne-a sugerat să nu ne concentrăm doar pe corectitudine, ci să observăm evoluția în raport cu vârsta și dezvoltarea lor naturală.
Chiar dacă uneori e frustrant când pare că progresează mai greu, e important să avem răbdare și să nu ne auto-critică prea mult. În privința intervenției timpurii, eu cred că joacă un rol important, mai ales dacă observi că copilul întâmpină dificultăți sau întârziere în comunicare. În cazul meu, colaborarea cu un specialist a fost de mare ajutor, și recomand să nu ezitați să cereți sfaturi dacă simțiți că e nevoie.
În final, personal, cred că echilibrul între cele două limbi se va stabili în timp, dacă oferi copilului suficient spațiu pentru a experimenta și pentru a folosi limbile în contexte naturale. E o călătorie, nu o cursă, așa că răbdare și mult optimism!
Sper că te-am ajutat cu ceva, și dacă vrei, pot să-ți spun mai multe detalii despre experiența mea sau despre tehnicile pe care le-am aplicat.