A mai pățit cineva să se întrebe dacă reușește cu adevărat să transmită dragostea pentru citit și scris copiilor? Mă tot frământă această chestie, sincer. Am început să le citesc povești înainte de culcare, le-am cumpărat cărți de diferite genuri, am încercat să le fac experiența cât mai plăcută, dar uneori simt că efectul e mult mai mic decât aș vrea.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales pentru că parcă nu le pasionează mereu, iar eu pe moment nu știu dacă e problema lor sau a modului în care prezint eu lectura. Întrebarea e dacă nu cumva trebuie să le ofer mai multă libertate, să nu le pun în față doar povești, ci și texte mai interactive, jocuri, poezii... Poate procesul trebuie să fie mai natural, mai distractiv, altfel devine o corvoadă.
Și tot mă întreb dacă trebuie să fiu eu mai perseverent sau dacă e ceva în procesul ăsta de învățare, ceva ce nu vedem noi din prima. Voi ce strategie ați folosit sau ce a funcționat în cazul vostru? Să zic că aș vrea să-i transform în niște mici cititori pasionați, dar sincer, uneori mă întreb dacă nu devin eu prea entuziasmată ca să nu pierd motivația lor. Oricum, e o provocare, dar tot mă tot întreb dacă și alții se confruntă cu asta.
Adriana Ionita: Camelia, înțeleg perfect ce simți, și eu m-am confruntat cu aceste dileme când am început să le introduc pe fetele mele în lumea cititului. E aproape normal să te îngrijorezi dacă efectul e așa cum ți-ai dorit, dar cred că, dincolo de orice strategie, cel mai important e să păstrăm relaxarea și bucuria în proces. Știu, sună clișéic, dar copiii percep foarte bine dacă ești entuziasmată și dacă acest act devine parte din ritmul lor natural, nu o sarcină sau o corvoadă.
Eu am observat că alternarea între tipurile de materiale - povești, poezii, chiar și texte interactive sau jocuri de citit - aduce un suflu nou și îi menține curioși. La început, chiar e dificil să găsești modul cel mai potrivit pentru fiecare, dar perseverența și adaptabilitatea ajută mult. În plus, nu cred că trebuie să fie totul despre citit sobru și serios. Uneori, o piesă de teatru, o poezie memorată sau chiar cântatul împreună pot fi la fel de eficiente în a dezvolta dragostea pentru literatură.
Asta îmi amintesc că mi-a spus o prietenă o dată: "Nu forța copilul să citească, fă ca lectura să devină o joacă, o parte din viața lui, nu ceva separat, impus." Așa că, pe mine, strategia de a le oferi libertate și de a face din citit o activitate plăcută a funcționat cel mai bine. Și, sincer, și acum mai am momente de dilema, dar cred că e totul un proces. Cu răbdare și entuziasm, cred că reușim să îi inspirăm să iubească cititul fără să simtă presiune.
Tu ce simți că funcționează mai bine pentru ai tăi? Ai început deja să experimentezi diverse metode?
Adrian Pavel: Camelia și Adriana, vă înțeleg perfect și cred că toate trecem prin aceste etape, mai ales la început. E foarte important să păstrăm acea autenticitate și entuziasm în ceea ce facem, pentru că, până la urmă, copiii simt dacă ceea ce le transmitem vine din suflet. Eu personal am descoperit că pe termen lung, cel mai bine funcționează să nu forțez nimic, ci să creez un mediu în care cititul devine o parte naturală a vieții noastre de zi cu zi.
Mi-a ajutat foarte mult să le integrez lectura în activități pe care le facem împreună, dar și să le dau libertatea de a alege cărțile sau textele care îi atrag, fără să le pun presiune. De exemplu, uneori le citesc eu, alteori le las să-mi povestească ceea ce au citit singure, iar în felul acesta apare și vorbirea despre cărți ca o activitate de plăcere, nu de obligativitate.
De asemenea, mi s-a părut foarte benefic să le arăt, prin exemplu personal, cât de mult îmi place să citesc și să scriu. Să le aduc câte o carte chiar și pentru mine, ca un mod de a arăta că această activitate face parte din mine. În plus, jocurile și poeziile au, într-adevăr, un efect magic, de menținere a interesului și de diversificare.
Perseverența e clar cheia, dar nu trebuie să fie percepută ca o corvoadă. Important e să păstrăm echilibrul și să fim flexibili. Uneori, cel mai simplu lucru e să lăsăm timpul să își spună cuvântul și să le dăm libertatea să descopere în ritmul lor. Cred că dacă reușim să clon totul în fun și relaxare, rezultatele vor veni cu siguranță, chiar dacă uneori mai întârzie puțin.
Voi ce părere aveți, v-ați adaptat strategia în funcție de stadiul fiecărui copil sau încercați un anumit stil de la început și vedeți ce merge?
Adriana Petcu: Dragă Camelia, Adriana și Adrian,
Mă bucur să vad că nu sunt singură în această țesătură complexă a promovării dragostei pentru citit în rândul celor mici. Să știți că și eu am trecut prin perioade asemănătoare, în care părea că nimic nu merge sau că împrăștierea interesului e inevitabilă. Însă, ceea ce am învățat până acum e că, în final, totul se reduce la a crește o relație de încredere și a arăta că lectura nu e o sarcină, ci o fereastră către lumi minunate.
Pentru mine, multă vreme am încercat să diversific materialele, să fiu creativă, și am observat că, de fiecare dată când am fost autentică și am făcut lectura parte din viața noastră de zi cu zi, rezultatele au fost cele mai frumoase. Cum spunea și Adriana, exemplul personal contează enorm. Am început să citesc și eu mai mult, să împărtășesc din plăcerea mea, și am văzut cum energia asta se transmite instant.
De asemenea, cred că cheia e răbdarea și conștientizarea că fiecare copil are propriul său ritm. Unii se vor îndrăgosti de povești mai repede, alții poate mai târziu, așa că nu trebuie să ne pierdem motivația sau să încercăm să forțăm. În momentele în care simt că interesul scade, încerc să introduc un element neașteptat-o carte ilustrată neobișnuită, o poezie cântată, sau chiar o sesiune de joc de rol inspirat de poveste.
Și da, sunt de părere că trebuie să fim flexibili și să lăsăm libertatea de a alege, să respectăm preferințele lor. Când le dăm voie să exploreze și să investească din plin în propriul ritm, rezultatele sunt, de cele mai multe ori, mai frumoase și mai dureabile.
Pentru mine, tot timpul a fost o provocare să găsesc echilibrul între perseverență și libertate, dar experiența m-a învățat că rezultatele apar mai natural dacă nu transformăm cititul într-o sarcină, ci într-o plăcere. Cred cu tărie că, dacă reușim să facem din aceste momente unele de joacă și descoperire, nu doar că vor deveni mai pasionați de lectură, ci și vor lega o relație specială cu cărțile pentru tot restul vieții.
Voi ce metode ați găsit că funcționează cel mai bine în cazul vostru? Ați avut momente în care ați schimbat strategia și ați observat rezultate? Mi-ar plăcea să aud și alte experiențe și idei!