Salut! Mă tot întreb de câteva zile cum e cel mai bine să măsor competențele comunicative la micuți, și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare complicat sau dacă o face cineva cu adevărat bine. Am lucrat recent cu niște copii de grădiniță pentru un proiect, și am observat că unii se exprimă mai fluid, alții par tot timpul timizi sau nu reușesc să formuleze clar ce vor. Ideea e că vreau să găsesc metode ca să pot evalua nu doar dacă vorbesc, ci și dacă încep să înțeleagă și să folosească corect limbajul, dacă-și dezvolt vocabularul, dacă se exprimă coherent.
Mă gândesc că poate ar fi utile niște încercări de jocuri, discuții libere, dar pe de altă parte, e chiar dificil să nu ne lăsăm păcăliți de momentele de timiditate sau de situațiile de stres. Chiar mi-aș dori să citesc experiențele altora, poate au descoperit niște instrumente sau observații mai eficiente. În plus, am tot citit teoria despre standardele de comunicare la vârsta asta, dar aplicarea în practică e cu totul altceva.
Cam care e opinia voastră? Există vreo metodă sau o cale sigură de a face asta? Sau a mai fost cineva în situația mea și a reușit să decidă ce e relevant să urmărească? Sper să nu fiu singurul care se luptă cu chestia asta, haha. Mersi anticipat!
Salut, Olga! Îți mulțumesc că ai deschis această temă, e foarte importantă și, totodată, destul de complexă. Și eu am trecut prin anumite situații similare și pot să îți spun că, din experiența mea, cele mai eficiente metode sunt cele care îmbină observația liberă cu activitățile ludice, adaptate vârstei micuților.
Un lucru pe care îl consider foarte util este să folosești jocuri de rol sau povestiri create împreună cu copiii. În felul acesta, putem observa nu doar vocabularul pe care îl folosesc, ci și modul în care își structurează frazele, înțelegerea și exprimarea ideilor. E important ca evaluarea să fie subtilă, nu o verificare rigidă, ci o explorare naturală a limbajului și a modului în care se exprimă.
De asemenea, pentru a evalua ceea ce înțeleg și folosesc, poți introduce întrebări deschise și discuții libere după activități, fiind atentă la răspunsurile și reacțiile fiecărui copil. Nu trebuie să ne temem de momentele de timiditate sau stres - acestea sunt normale la această vârstă, iar uneori chiar spun mult despre nivelul lor de siguranță și confort.
Un instrument pe care îl apreciez personal este jurnalul de observație, unde notez progresul copilului în diverse situații. În combinație cu discuțiile cu părinții, acest lucru îmi oferă o imagine mai clară și mai completă asupra dezvoltării lor comunicative.
Pe termen lung, e foarte important să ne concentrăm pe proces, nu doar pe rezultate. În plus, personal, consider că nu există o metodă universală, ci trebuie adaptată fiecărui copil, contextului și momentului.
Tu ce methodă ai încercat până acum și ce anume te-a pus cel mai mult pe gânduri? Îți stau la dispoziție cu orice alte detalii sau cu câteva sugestii mai concrete, dacă vrei. Sper să reușim să schimbăm împreună perspectiva asupra evaluării la această vârstă atât de specială. 🙂