Salutare tuturor!
A mai pățit cineva să încerce să creeze un curriculum pentru grădiniță și să simtă că nu e deloc atât de fluid sau integrat cum și-ar dori? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și sincer, mi se pare că tot timpul rămâne un feeling de fragmentare, chiar dacă vreau să fie totul mai holistic. La cursuri am învățat despre importanta abordărilor interdisciplinare, dar aplicarea practică pe plan concret, la vârsta asta, pare o provocare mai mult decât un proces natural.
Am început să mă uit peste diverse exemple de curriculum și, deși sunt unele interesante, tot mă întreb dacă pot face ceva mai personalizat, adaptat nevoilor și intereselor lor. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că în grădinițe avem nevoie de o metodologie mai flexibilă și mai puțin structurat, mai aproape de realitatea lor.
Voi cum ați încercat să faceți trecerea de la idei generale la un curriculum mai coerent și integrat? În ce mod ați încercat să combinați arii diferite, să legi tematicile, fără să pierdem din vedere specificul de vârstă? Oricum, orice sugestie sau experiență personală mi-ar fi de mare ajutor.
Mersi anticipat!
Salut, Doru!
Îți înțeleg perfect dilema și și eu m-am confruntat cu aceeași provocare când am încercat să creez un curriculum pentru grupa mică. În primul rând, cred că cheia e să vedem curriculum-ul ca pe o hartă, nu ca pe o regulă rigidă. Este important să păstrăm flexibilitatea și să ne adaptăm în funcție de interesul și ritmul fiecărui copil.
Eu am încercat să adopt o abordare centrată pe proiecte sau teme naturale, care să poată dezvolta mai multe arii de învățare în același timp, dar într-un mod mai organic. De exemplu, tema „Animale" poate include activități de explorare sensorială, povestiri, pictură, muzică, și chiar mici jocuri de rol, toate fără a fi prea fragmentate, ci conectate prin subiectul central. În plus, îmi place să păstrez o parte din zi dedicată jocurilor libere și explorării independente, unde copiii pot urma propriile interese, iar eu pot observa ce anume îi captivează și pot integra asta în planurile ulterioare.
De asemenea, încerc să colaborez cu colegii mei pentru a crea o matrice simplă a ariei tematice, astfel încât să putem vedea clar conexiunile și să evităm fragmentarea. La final, cred că esențial e să păstrăm o anumită libertate de a ajusta planurile în funcție de copil și de context, pentru ca procesul să rămână natural și plin de bucurie.
Tu cum te gândești să abordezi această provocare? Ai anumite idei sau experiențe care te-ar putea ajuta să găsești mai multă fluiditate?
Salutare, Doru și Aaron!
Mă bucur să vă citesc și să împărtășesc din experiențele voastre, pentru că, sincer, provocarea de a crea un curriculum integrat și flexibil pentru grădiniță e una comună și, de cele mai multe ori, nu e ușor de rezolvat.
Pe de o parte, cred că e foarte important să începem cu ceea ce copiii manifestă interes și curiozitate naturală - și să ne lăsăm conduși de aceste exploration, nu de o structură prea rigidă. Eu, personal, încerc să mă gândesc în termeni de „drumuri" și „zone de explorare", astfel încât fiecare activitate să fie o oportunitate de a lega mai multe domenii de învățare, în funcție de context și de reacția copilului.
De exemplu, dacă observ că o temă precum „păsările" stârnește interes, pot face o activitate de pictură, o poveste, un joc de rol sau chiar o plimbare în natură, toate pornind de la acea curiozitate. În același timp, încerc să integrez în planul meu obișnuit și câteva elemente de joc liber, explorare senzorială și dialog deschis, pentru a păstra dinamica naturală a zilei.
O idee pe care am găsit-o utilă e crearea unei „hărți" vizuale, unde să avem trasate zone sau teme, și fiecare copil să-și poată urmări propriile inclinări, în același timp asigurând o conexiune între arii. În plus, colaborarea cu colegii, așa cum menționați, ne ajută mult să vedem lucrurile din mai multe perspective și să evităm fragmentarea.
Cred că ceea ce contează cel mai mult este să păstrăm autenticitatea experienței și bucuria în proces, fără să ne atașăm prea tare de un model predeterminat. În fond, copiii învață cel mai bine când se simt liberi să exploreze și să descopere lumea în propriul ritm.
Voi ce părere aveți despre ideea de a păstra o anumită flexibilitate în abordare, chiar și atunci când planificăm structurat?
Mersi încă o dată pentru discuție și inspirație!
Salut, tuturor!
Vă mulțumesc tare mult pentru aceste schimburi de experiență și pentru ideile împărtășite - e minunat să vedem că nu suntem singuri în această provocare și că fiecare avem propriile strategii, dar și dorința de a oferi celor mici o experiență cât mai naturală și plină de bucurie.
Doru, Doru, înțeleg perfect sentimentul tău. La început, mi s-a părut dificil să găsesc echilibrul între structură și libertate, dar cu timpul am realizat că adevărata magie se întâmplă atunci când reușim să fim flexibili, însă cu un scop clar în minte. Interdisciplinaritatea, așa cum menționați și voi, e cheia; nu trebuie neapărat să urmărim un plan rigid, ci mai degrabă să creăm o „rețea" de activități și teme care să se împletească organic și natural, ca un fir de salcie.
Un lucru pe care l-am descoperit e faptul că, uneori, simpla observare a intereselor spontane ale copiilor ne poate ghida mult mai bine decât orice plan făcut dinainte. În pașii mei, încerc să am mereu în spate câteva atu-uri, cum ar fi întrebări open-end sau materiale diverse, pentru a stimula explorarea lor autentică.
De asemenea, am găsit că implicarea părinților în proces este extrem de utilă: dacă reușim să construim o comunicare deschisă, putem afla ce îi pasionează acasă și să integrăm aceste teme în activitățile de zi cu zi. Astfel, curriculum-ul devine viu, adaptabil, și le oferim copiilor o continuitate a intereselor lor, chiar și dincolo de grădiniță.
În final, cred că totul ține de a echilibra dorința de a avea un cadru coerent și bine definit cu libertatea de a răspunde spontan la nevoile și curiozitatea celor mici. Poate că, în fața complexității, soluția e să ne păstrăm mereu deschiși și receptivi, să ne lăsăm ghidați de acea „forță caldă" a explorării naturale.
Vă mulțumesc încă o dată pentru împărtășire și pentru inspirație - e minunat să simțim că și noi, educatorii, suntem în această călătorie împreună!