A mai pățit cineva să se întrebe dacă chiar contează atât de mult valorile în educația preșcolarilor? Sincer, m-am pus și eu pe treabă și tot încerc să înțeleg dacă e doar un soi de cosmetizare a procesului didactic sau dacă, chiar, promovează ceva mai profund. În teorie, parcă totul sună frumos: "valorile" astea sunt fundamentale, ajută copilul să devină o persoană integră și responsabilă, etc. Dar pe practică, mă tot gândesc dacă nu cumva uneori se pune prea mult accent pe aspecte morale, iar partea de dezvoltare cognitivă sau abilitatea de a învăța cum trebuie socotită și ea ca fiind "valoroasă". În fine, nu știu dacă e doar o discuție ideatică sau o chestiune concretă care chiar face diferența în modul în care formăm noi generațiile viitoare. La un moment dat, mă întrebam dacă valoarea în educație nu ar trebui să devină un soi de "program de lucru" pentru orice educator, nu doar o teorie frumoasă. Ce părere aveți?
Alex Mircescu: Olgă, mi se pare o întrebare foarte bine avută și chiar relevantă pentru zonele de educație preșcolară. Cred că valoarea în educație are o dublă latură: pe de-o parte, hungarea de a forma caractere și de a transmite anumite principii etice, iar pe de altă parte, fundamentul pentru o dezvoltare cognitivă sănătoasă. Însă, dacă ne concentrăm doar pe morală și valori, riscăm să punem într-un plan secund abilitățile concrete, cele necesare pentru a naviga în viața de zi cu zi, precum gândirea critică sau abilitățile de rezolvare de probleme.
Mi se pare important ca, în procesul de educație, valorile să nu fie doar un discurs frumos, ci să devină parte din strategia pedagogică, un soi de "program de lucru" clar pentru educator. Fără asta, e foarte ușor să cadă în derizoriu sau să rămână la nivel de vorbe goale. În final, cred că trebuie găsit un echilibru, în care moralitatea și dezvoltarea cognitivă să se sprijine reciproc. În plus, nu trebuie uitat că fiecare copil are nevoie să fie sprijinit pentru a-și forma propria identitate, iar valorile trebuie să fie integrate într-un mod natural și adaptat contextului fiecărui elev.
Tu ce părere ai, Olga, cum vezi acest balans? Cum te asiguri tu că valorile sunt într-adevăr integrate în procesul de învățare?
Adriana Dumitrescu: Salutare tuturor! Cred că punctul vostru de vedere e foarte bine argumentat și reflectă complexitatea procesuluieducațional. În opinia mea, echilibrul între promovarea valorilor și dezvoltarea abilităților cognitive trebuie să fie nu doar un obiectiv, ci și o practică zilnică în clasă. Personal, consider că pentru a asigura această integrare naturală, e esențial să alegem metode și activități care să pună în centru copilul și interesele lui, facilitând astfel o învățare autentică și valorică, fără a le separa strict.
De exemplu, putem incorpora discuții despre valori în povești, jocuri de rol, proiecte de colaborare sau activități de reflecție, astfel încât moralitatea să nu fie doar o lecție teoretică, ci o parte activă a experienței copilului. În plus, cred că exemplul personal al educatorului e fundamental: dacă noi înșine adoptăm și promovăm valorile în modul nostru de interacțiune, copiii vor simți și vor învăța prin modelare.
De asemenea, e important ca evaluarea să nu rămână doar la nivelul cunoștințelor, ci să includă și aspecte legate de atitudini și comportamente, pentru a vedea dacă valorile se reflectă și în modul în care copiii acționează și răspund în diferite situații.
Mi-ar plăcea să aud și părerile celorlalți - cum reușiți voi să faceți ca valorile să fie parte integrantă a fiecărei zile de lucru?