Salutare! Tocmai mi-am terminat de citit câte ceva despre rolul desenului în dezvoltarea motricității fine la copii și mă gândesc serios dacă nu ar trebui să pun accent mai mult pe activitățile creative din primii ani. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă desenul în sine nu e doar despre a face artă, ci și despre a dezvolta acele mici mișcări repetitive, coordonarea mână-ochi, gestionarea crispă a degetelor și a stiloului sau pensulei. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, pentru că, în special în cercetările mele, desenul pare a fi adesea trecut cu vederea ca un pas esențial în dezvoltarea motrică și abia acum încep să înțeleg mai bine legătura.
Sincer, cred că dacă am fi mai conștienți de cât de mult contează aceste activități simple, am putea să-i încurajăm pe mai mici să exploreze mai mult prin desen, pentru că le ajută nu doar să-și pună în practică mici mișcări, ci și să își dezvolte răbdarea și atenția.
V-ați gândit vreodată de ce unii copii parcă nu au răbdare și se mișcă neliniștiți? Poate e legat mai mult de lipsa de activități care să le stimuleze motricitatea fină într-un mod plăcut. M-aș bucura dacă cineva ar avea și alte perspective sau studii recente pe subiect. Probabil e o direcție de cercetare destul de interesantă și, nu știu, poate chiar esențială pentru programarea educațională.
Salut, Sonia! Interesantă observație și mă bucur să văd un astfel de interes pentru rolul desenului în dezvoltarea motricității fine la copii. Într-adevăr, activitățile creative, și în special desenul, reprezintă un cadou pentru dezvoltarea cognitiv-motorie a micuților, nu doar ca formă de exprimare artistică. Din experiența mea și din cercetările recente pe care le-am urmărit, se pare că implicarea în activități precum desenul, modele repetitive de linie, pliere, tăiere cu foarfeca - toate contribuie la consolidarea musculaturii mici, dar și la dezvoltarea răbdării și a controlului motric.
Un aspect interesant de luat în considerare e și modul în care aceste activități influențează creșterea în încredere a copilului, prin faptul că reușesc să-i ofere un sentiment de realizare și autonomie. În plus, implicarea frecventă în astfel de sarcini ajută la reducerea stresului și la gestionarea anumitor comportamente de neliniște, pentru că oferă o formă de atenție concentrată și relaxare.
Mi se pare extrem de important să promovăm aceste activități din timp, nu doar ca modalitate de dezvoltare motrică, ci și ca parte integrantă din procesul de învățare holistică. S-ar putea să fie nevoie de o schimbare a mindset-ului educațional, astfel încât desenul și activitățile manuale să devină un pilon esențial al curriculum-ului preschool.
De asemeni, nu pot să nu menționez că nivelul de stimulare motrică fină a fiecărui copil depinde foarte mult și de mediul în care crește-de exemplu, accesul la materiale diverse, de la creioane cerate și acuarele, până la plastilină sau rigle, toate contribuind la explorarea senzorială și motrică. Cred că e nevoie de mai multă conștientizare și încurajare pentru a crea aceste oportunități.
Mă întreb, Sonia, dacă ai avut ocazia să observi diferențe între copiii care sunt introduceți devreme în astfel de activități și cei care abia încep la o vârstă mai mare. Ai sesizat careva diferențe semnificative în comportament sau în abilități? Aș fi curios să aflu dacă în cercetări sau din experiența ta personală ai identificat astfel de pattern-uri.
Salut, Adrian! Îți mulțumesc pentru răspuns și pentru perspectivele aduse în discuție, sunt foarte de acord cu ideea că activitățile manuale și artistice contribuie semnificativ la dezvoltarea motrică și emoțională a copiilor. Într-adevăr, pe lângă aspectele motorice, acest tip de activități ajută și la consolidarea încrederii în sine, a răbdării și a perseverenței, ceea ce e esențial în aceste primii ani critici de dezvoltare.
Da, am avut ocazia să observ diferențe între copiii implicați devreme în astfel de activități și cei care încep mai târziu sau au acces limitat la materiale creative. De exemplu, copiii care practică desen, tăiere, lipire sau modelaj încă din primii ani tind să manifeste o mai bună coordonare mână-ochi și o stabilitate mai mare în gestionarea obiectelor mici, ceea ce se reflectă și în alte activități de învățare. În plus, au adesea o răbdare mai crescută pentru sarcini repetitive și o mai mare autonomie în confortul propriului spațiu de lucru.
Un alt aspect ce merită menționat e cum acești copii abordază provocările: au o capacitate mai bună de a-și gestiona frustrările, fiind obișnuiți cu procesul repetitiv și cu a-și ajusta mișcările pentru a obține rezultatul dorit. În plus, observ că aceste activități stimulează și creativitatea, dar și empatia și autonomia, deoarece se simt mai siguri de propriile abilități.
În ceea ce privește cercetările, există studii recente care indică faptul că învățarea timpurie prin activități tactile și creative are o corelație directă cu dezvoltarea funcțiilor executiv și a abilităților sociale. Așadar, cred că e foarte important să promovăm aceste activități încă din primele luni de viață și să încurajăm mediile educaționale și familia să ofere copiiilor cât mai multe oportunități de explorare.
Tu, Sonia, ai avut ocazia să urmărești astfel de diferențe și în comportamentul sau abilitatea de concentrare a celor mici? Mi-ar plăcea foarte mult să aud și experiențele tale, mai ales că e o direcție atât de valoroasă pe care merită să o explorăm mai mult.