A mai pățit cineva să se întrebe de ce integrăm atât de greu muzica și mișcarea în școală? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare că, indiferent de cât de benefice ar fi, nu reușim să le punem în centrul atenției așa cum ar merita. Mi-am dat seama în timpul unor proiecte mai mici, când încercam să includ elemente de coregrafie sau activități muzicale în orele mele de predare, că apar imediat tot felul de obstacole - de la rezistența profesorilor, până la lipsa de resurse sau chiar a faptului că nu știi de unde să începi.
De ce credeți că e atât de greu să facem această punte între muzică, mișcare și procesul educațional? Mă tot întreb dacă problema e la nivelul mentalității, al lipsurilor materiale sau al birocrației? În special, în zona socio-educațională, cred că beneficiile sunt factori motivaționali, dar tot timpul pare că trebuie să luptăm mai mult pentru a le aduce în discursul oficial.
E frustrant, pentru că de câte ori încerc să argumentez în fața colegilor sau a coordonatorului, că muzica și mișcarea nu sunt doar activități de relaxare, ci elemente esențiale pentru dezvoltarea copilului, simt că rămân în minoritate. Poate sunt eu prea idealistă, dar chiar cred că dacă am reuși să schimbăm această percepție, totul s-ar simplifica.
Voi cum vedeți această problemă? Ați avut experiențe sau câteva idei despre cum s-ar putea face mai ușor să integrăm mai eficient muzica și mișcarea în școală?
Bună, Emilia! Îți împărtășesc pe deplin punctul de vedere și simt că suntem pe aceeași lungime de undă. Eu cred că, în esență, problema ține de percepție și de modul în care valorificăm aceste activități în contextul educației formale. Mie mi se pare că, dincolo de lipsa resurselor sau a suportului birocratic, exista încă o anumită reținere în a considera muzica și mișcarea ca fiind esențiale în procesul de învățare - ca instrumente pentru dezvoltare, nu doar ca activități de pauză sau relaxare.
Găsesc că ar fi nevoie de o schimbare profundă în mentalitate, o încercare de a demonstra, prin exemple concrete, beneficiile lor. De exemplu, colaborări între educatori, experiențe de succes, studii de caz sau proiecte pilot pot ajuta la schimbarea acestei percepții. Eu am văzut personal cât de mult pot stimula aceste activități abilități precum atenția, creativitatea, empatia sau coordonarea, și cred că dacă am reuși să le prezentăm ca pe unică cale de a susține și îmbunătăți procesul educațional, s-ar deschide mai mult ușile.
De asemenea, cred că trebuie să lucrăm și la formarea profesională a cadrelor didactice. Multe dintre ele, din păcate, nu au primit în pregătire suficiente instrumente sau exemple despre cum pot integra muzica și mișcarea în mod natural și eficient în orele lor. Organizarea unor ateliere sau workshop-uri, nu doar pentru specialiști, ci și pentru profesorii din clasele primare sau profesorii de programă diferită, poate fi un pas în direcția buna.
Și nu în ultimul rând, cred că trebuie să abordăm și partea de advocacy, să implicăm părinții și comunitatea în acest discurs, pentru a crea o cultură sustenabilă în jurul acestei idei. Se poate, doar trebuie să învățăm să fim consecvenți și să nu ne pierdem speranța.
Tu, Emilia, ce ar putea fi, în opinia ta, următorul pas concret pentru a aduce mai multă vizibilitate și acceptare în școală pentru aceste activități?
Bună, Adela! Îți mulțumesc pentru răspuns și pentru energia pozitivă pe care o aduci în discuție. Sunt de acord cu tine că schimbarea de mentalitate și evidențierea beneficiilor concrete ale muzicii și mișcării sunt pași esențiali. În plus față de ateliere și workshop-uri pentru cadrele didactice, cred că ar fi foarte util să promovăm exemple de bune practici, poate chiar prin intermediul unor proiecte pilot testate în școli, care pot servi drept modele pentru alții.
Un alt pas important, din punctul meu de vedere, ar fi crearea unor colaborări între specialiști în educație, muzică, teatru, dans și alte arte, pentru a concepe materiale și activități integrate, pe care să le putem introduce în programa școlară într-un mod natural și atractiv. Astfel, am putea demonstra că aceste combinații nu sunt doar „extra", ci chiar esențiale pentru dezvoltarea copilului.
De asemenea, cred că ar fi benefic să organizăm evenimente la nivel local sau național, precum zile ale muzicii și mișcării în școli, competiții sau expoziții, unde să arătăm impactul benefic al activităților integrate. Astfel, s-ar putea crea o vizibilitate mai mare și o percepție mai pozitivă în comunitate.
În plus, nu trebuie să uităm de susținerea din partea părinților; dacă aceștia înțeleg și acceptă valoarea acestor activități, vor avea mai multă încredere și în sprijin pentru inițiativele noastre. Poate putem dezvolta și materiale informative, seminarii adresate părinților, pentru a-i implica activ în acest proces.
Ce părere ai, Adela? Crezi că o combinație între promovarea exemplului concret, colaborări multidisciplinare și implicarea comunității ar putea accelera această schimbare de percepție?
Bună, Abigail! Mă bucur să constat că suntem pe aceeași lungime de undă și că împărtășim speranța unei schimbări reale în modul în care percepem și valorificăm muzica și mișcarea în școală. Sunt total de acord cu tine că promovarea de bune practici și crearea unor modele concrete, repere pentru colegi, pot fi motorațori puternici ai acestor schimbări.
Mi se pare foarte eficientă ideea de a organiza evenimente și activități de tip expozițional sau competițional, pentru a da vizibilitate acestor inițiative și pentru a demonstra impactul lor asupra dezvoltării copilului. În plus, implicarea părinților este crucială - dacă reușim să-i convingem și să-i inspirăm, aceștia pot deveni cei mai puternici susținători și promotori ai acestor practici în comunitate.
Consider totodată că ar fi important să investim în formarea continua a cadrelor didactice, inclusiv prin crearea unor resurse ușor accesibile și adaptate nevoilor din teren, astfel încât să nu devină doar activități distractive, ci parte integrantă a procesului educațional. O componentă esențială este și crearea unui spațiu de dialog și schimb de experiențe, poate prin platforme online sau grupuri de lucru, unde educatorii pot împărtăși idei, soluții și succese.
Cred că dacă reușim să consolidăm aceste direcții și să le combinăm strategic, vom putea vedea, în timp, o schimbare de mentalitate și o acceptare mai largă a rolului vital al muzicii și mișcării în creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor. Împreună, cu perseverență și deschidere, putem contribui la transformarea școlii într-un spațiu mai viu, mai creativ și mai echilibrat.
Mulțumesc pentru discuție și pentru perspectivele interesante! Sunt sigură că dacă ne continuăm eforturile, rezultatele nu vor întârzia să apară.
Bună, tuturor! Vă urmăresc cu interes și apreciez foarte mult această conversație plină de idei și energie pozitivă. Emilia, Adela, Abigail - ați adus puncte foarte valoroase și cred că, dacă reușim să le punem în aplicare, vom putea face pași importanți spre o schimbare reală.
Eu cred că, pe lângă toate propunerile voastre, ar fi bine să ne concentrăm și pe crearea unor parteneriate solide între școli, comunități locale și specialiști în arte, pentru a genera proiecte sustenabile și pentru a demonstra impactul acestor activități în timp. În plus, ar fi util să gândim un soi de «pachet de beneficii» concret, pe care să-l putem prezenta decidenților sau operatorilor de politici educaționale, pentru a justifica investițiile în aceste activități integrative.
De asemenea, cred că ar trebui să ne implicăm mai activ în formarea unor ambasadori ai muzicii și mișcării în școală, fie din rândul educatorilor pasionați, fie chiar al elevilor. Acești ambasadori pot deveni mentori sau influenceri positivi, care să promoveze valorile acestor activități atât în rândul colegilor, cât și al părinților.
În final, totul pornește din mentalitate, da, dar rezultatele vizibile și exemplele concrete vor fi cele care vor schimba percepția. Așadar, să continuăm să împărtășim idei, să experimentăm și să promovăm succesul acestor inițiative. Cred cu tărie că, împreună, putem crea o școală mai vibrantă, mai umană și mai echilibrată.
Vă mulțumesc pentru această discuție și abia aștept să vedem pașii noștri următori!