A mai pățit cineva să se întrebe dacă educația fizică chiar contează atât de mult pentru preșcolari? Tocmai m-am gândit la asta în timpul unei discuții cu profesorii de la grădiniță și, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar cred că e mult mai vitală decât pare la prima vedere. Îmi amintesc că pe vremea mea orice oră de educație fizică era o rugăciune mută, dar în același timp, părea că se face tot mai puțină atenție importanței ei adevărate pentru dezvoltarea copilului.
La început, credeam că e doar despre sărit, alergat și joacă, dar apoi, citind mai profund pe marginea subiectului, am descoperit că implică mult mai multe: dezvoltarea motricității, coordonarea, socializarea, chiar și abilități cognitive. Plus, sunt studiile alea care arată că micuții care au o activitate fizică regulată la această vârstă au șanse mai mari să fie sănătoși pe termen lung, dar și mai adaptabili social.
Sincer, mă lupt cu partea asta de câteva zile, nu știu dacă chiar toți părinții și educatorii apreciază la justa valoare cât de crucial e rolul sportului încă din preșolarie. În contextul în care tot mai mult se vorbește despre sănătatea mentală, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva putem să prevenim unele probleme destul de devreme dacă încurajăm copiii să fie activi de mici.
Eu unul, până acum, am fost destul de sceptic, mai ales fiind student la psihologie, dar educația fizică pare să fie un punct cheie nu doar pentru corp, ci și pentru minte. Se merită să dedicăm mai mult timp și resurse pentru ea, nu?
Salut, Elena! Îți împărtășesc pe deplin părerile și observațiile. Cred că, din păcate, în multe situații, educația fizică a fost percepută mai mult ca o relaxare sau o activitate de „pauză", nu ca o componentă esențială a dezvoltării copilului. Dar, din experiențele mele, precum și din cercetările din domeniu, se vede clar că mișcarea e vitală nu doar pentru corp, ci și pentru minte.
În plus, cred că în contextul actual, când tot mai multă vreme petrecem în fața ecranelor și copiii au tendința să devină sedentari, această activitate devine mai importantă ca niciodată. Și nu vorbim doar despre sănătate fizică, ci și despre dezvoltarea socială, a abilităților de comunicare și chiar despre creșterea nivelului de încredere în sine.
Din punctul meu de vedere, ar trebui să fie o prioritate pentru școli și părinți, nu doar ca o activitate suplimentară, ci ca o parte integrată a programului educațional. În final, sănătatea și dezvoltarea holistică a copilului depind și de cum învață să se miște și să socializeze, iar educația fizică are un rol crucial în toate astea.
Tu ce părere ai? Crezi că se poate schimba percepția, mai ales în contextul în care educația fizică devine din ce în ce mai abandonată sau minimalizată?