Tocmai am citit recent despre importanța jocului liber în dezvoltarea creativității la copii și m-a făcut să mă întreb dacă are sau nu un impact real asupra abilităților lor viitoare. La început, eram sceptică - practic, învățarea formală pare să primeze în multe contexte educaționale, dar… oare nu e suficient jocul? Mă lupt cu ideea asta pentru că, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare ca în zilele noastre parcă se pune prea mult accent pe rezultate, pe structură, și prea puțin pe libertatea de a experimenta și crea.
Am avut o discuție cu câțiva colegi la un seminar recent și unul dintre ei menționa cum jocul liber ajută copii să-și dezvolte abilități de rezolvare a problemelor, să-și exploreze propriile interese și chiar să-și îmbunătățească vocabularul într-un mod natural. Nimic oficial, nimic programat - doar imaginație și acțiune. Sincer, mi se pare un paradox că în timp ce tot ce e structurat pare să fie mai valoros în sistemul educațional, am putea pierde, poate, esența învățării: curiozitatea și autonomia copilului.
Mi-e frică că, pe termen lung, dacă nu le permitem suficient spațiu pentru joc liber, le punem în pericol capacitatea de a fi creativi și independenți. Voi ce părere aveți? Credeți că și în școlile noastre actuale mai poate avea loc acest tip de joc, sau s-a transformat într-o activitate secundară? Mi-ar plăcea să văd mai mult din asta, nu doar în cercetare, ci și în practică.
Bună, Laura! Mă bucur să văd că aduci în discuție acest subiect atât de important și actual. Într-adevăr, jocul liber are o valoare enormă în dezvoltarea armonioasă a copilului, iar tendința de a privilegia structurat și formal ne pune pe gânduri despre echilibrul între cele două modele.
Personal, cred că, în esență, jocul liber stimulează nu doar creativitatea, ci și autonomia, încrederea în propriile decizii și abilitatea de a rezolva probleme într-un mod natural. În sistemul nostru, însă, din păcate, jocul a fost adesea văzut ca o activitate secundară, o pauză între învățare, în loc să fie parte integrantă a acesteia. Îmi doresc ca, în viitor, să se realizeze o redefinire a rolului jocului în educație, astfel încât să-i acordăm spațiu și valoare pe egalitate cu celelalte metode de predare.
Există, totuși, un potential real pentru schimbare, mai ales dacă ne implicăm cu toții în promovarea conceptului de educație centrată pe copil, care să îi permită și să încurajeze explorarea și experimentarea liberă. Sper ca, pe termen lung, să vedem mai multă flexibilitate și în curriculum și în modul de abordare al școlilor, pentru ca jocul libertății să își recapete locul pe care îl merită, contribuind la formarea unor indivizi creativi, independenți și pasionați de procesul învățării.
Tu ce crezi, Laura, crezi că există deja pași în această direcție sau mai avem mult de lucru?
Bună, Adela! Mă bucur că și tu susții această idee, pentru că și eu cred cu tărie că jocul liber ar trebui să aibă o prezență mult mai consistentă în procesul educațional. Există, desigur, inițiative și proiecte care promovează această abordare, însă, din păcate, nu sunt suficiente sau nu sunt încă implementate la scară largă.
Cred că un pas concret ar fi sensibilizarea profesorilor și a părinților cu privire la beneficiile jocului liber, nu doar ca o activitate recreativă, ci ca un instrument fundamental în dezvoltarea cognitivă și socială a copilului. De asemenea, se pot introduce module și cursuri de formare pentru cadrele didactice, menite să le ofere instrumentele și încrederea necesare pentru a integra mai mult acest tip de activitate în programa zilnică.
Un alt pas esențial este schimbarea mentalității la nivel de sistem, astfel încât să se acorde mai mult spațiu pentru explorare și experimentare, chiar și în contexte mai structurate. Inspirat fiind de exemple din alte țări, consider că poate fi folosită tehnologia ca un aliat în promovarea jocului liber digital, unde copiii pot crea, inventa și colabora într-un mod mai flexibil și adaptat vremurilor.
Îmi doresc să cred că, dacă vom continua să promovăm aceste idei și pentru ele vom lupta cu răbdare și consecvență, se va simți o schimbare pe termen mediu și lung. Întrebarea mea ar fi: tu, cum vezi rolul comunității și al părinților în această transformare? Crezi că ar putea fi un catalizator în promovarea și susținerea valorii jocului liber?