Salutare! Tocmai m-am lovit din nou de ideea asta cu jocurile senzoriale în grădinițe și sincer, mă întreb dacă nu cumva chiar contează la un nivel mai profund decât ne imaginăm noi, celor care am trecut de partea teoretică a studiilor. Nu știu dacă ți s-a întâmplat și ție, dar în literatură parcă tot mai găsesc experimente și studii care subliniază impactul acestor activități asupra dezvoltării cognitive și emoționale a micuților.

Mă gândesc că, pe de-o parte, procesul de explorare senzorială poate fi o punte spre înțelegerea mai profundă a lumii pentru copii, având în vedere că în primii ani de viață, stimulii senzoriali sunt principalul catalizator pentru învățare. Dar, pe de altă parte, e cam complicat să justificăm în practică, ca dascăli sau educatori, de ce tocmai aceste activități sunt atât de importante, mai ales când presiunea pe rezultate rapide și teste e atât de mare.

Uneori mă întreb dacă nu cumva e mai mult decât o simplă activitate de distracție. În contextele moderne, cu tehnologia și promovarea jocurilor digitale, ne trebuie poate o reevaluare a rolului lor în procesul educațional. Eu, personal, cred că jocurile senzoriale nu sunt doar o metodă de relaxare sau de a sparge monotonie, ci un element esențial în crearea unei baze solide pentru dezvoltarea holistă a copilului.

Voi ce părere aveți? Credeți că învățarea prin experiențe senzoriale are un impact pe termen lung, sau e doar o etapă trecătoare? Mă lupt cu ideea asta pentru lucrarea mea și chiar mi-ar plăcea să aud părerile colegilor sau ale celor cu experiență mai mare în domeniu.