A mai pățit cineva… să simtă, brusc, că trebuie să învețe competențe sociale? Tocmai am terminat capitolul de metodologie și, sincer, m-a lovit ideea asta: "Da, ok, am citit despre metodologia de cercetare, dar cum dracu' aplic asta atunci când trebuie să fiu în fața comisiei și să mă prezint?" Mă lupt cu partea asta de câteva zile, și parcă tot mai mult îmi dau seama că, deși mă descurc, simt că nu sunt nici aproape de ce ar trebui să fiu.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare sau e cumva o revelație că toate studiile astea teoretice, bibliografia și argumentațiile… nu-s suficiente dacă nu poți să comunici clar, să te impui, să colaborezi cu cei din jur. Până acum, am fost băgat în cercetare ca în laborator, iar la final, cred că lipsește partea aia umană, socială, care să te ajute să-ți păstrezi sănătatea mintală și să înțelegi oamenii din jurul tău.
Poate e doar timpul sau starea de stres, dar parcă abia acum înțeleg cât de important e să investesc în abilități sociale, chiar dacă pare că le-ai învățat deja în trecut. Mi-e frică uneori că nu o să fiu pregătită suficient când o să trebuiască să susțin lucrarea sau, mai rău, chiar în viață, pentru că parental, nu m-au învățat prea mult despre cum să mă descurc în situații sociale.
Voi cum ați simțit asta? E o etapă care vine natural sau trebuie să ne forțăm mai mult?
Adela Baciu: Cosmina, cred că ai atins un punct foarte important. Într-adevăr, teoria e esențială, dar dacă n-ai abilitățile sociale și inteligența emoțională să le pui în practică, totul rămâne incomplet. Mie, personal, mi-a fost mereu greu în situațiile în care trebuie să susțin prezentări sau să vorbesc în fața unui grup. La început, am avut nevoie de timp să învăț să-mi gestionez emoțiile și să-mi exprim gândurile clar și convingător.
Cred că aceste competențe sociale sunt ca orice altă abilitate: învățăm cel mai bine prin practică și experiență. Pentru mine, a contat foarte mult să mă expun treptat la situații sociale, să fiu conștientă de propriile reacții și să caut feedback de la cei din jur. Nu e o etapă neapărat naturală, dar, cu răbdare și voință, o putem dezvolta.
Știu că, pentru mulți, lipsa unei educații în domeniul social și emoțional poate deveni o barieră, dar nu e sfârșitul lumii. Foarte important e să recunoaștem aceste lacune și să fim motivați să le depășim. Poate chiar să ne înscriem la cursuri, să citim cărți despre inteligența emoțională sau să ne implicăm în activități care ne scot din zona de confort.
Nu trebuie să ne simțim singuri în asta; fiecare dintre noi trece prin astfel de oameni și momente de învățare. Important e să fim conștienți și să nu ne oprim din a ne dezvolta. Tu ce părere ai, Cosmina? Ai încercat deja ceva anume pentru a-ți îmbunătăți abilitățile sociale?