Salutare tuturor!
Vreau să vă împărtășesc o idee care mă tot frământă în ultimul timp, mai ales în contextul în care studiez dezvoltarea copilului. Tocmai ce am citit niște articole despre importanța activităților outdoor și, sincer, m-a pus pe gânduri. În universitatea noastră (eu sunt masterand pe psihologie a dezvoltării), tot discuția se învârte în jurul mediului închis, a proceselor cognitive, dar mai ales uităm nevoia naturală a micuților de a fi în contact cu natura, cu aer liber… și nu doar ca să se joace, ci ca să-și dezvolte anumite abilități esențiale.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că în ultimii ani tot mai mult copii petrec timpul în fața ecranelor și mai puțin în aer liber, și poate e o problemă mai mare decât pare. Mă întreb dacă și alte cercetări susțin ideea că outdoor-ul nu e doar distracție, ci un element crucial în dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială a micuților.
De fapt, am o dilemă: până unde merge această nevoie? Până ce punct de echilibru trebuie găsit între activitățile indoor și cele outdoor? Mi-aș dori să aflu și alte puncte de vedere, poate cineva are experiențe personale sau cunoștințe despre impactul pe termen lung al acestei diversități.
Cred că, dacă am reuși să convingem și părinții sau educatorii despre valoarea reală a acestor activități, poate am putea vedea o schimbare în modul în care copiii interacționează cu mediul înconjurător. Oricum, la nivel teoretic, pare un lucru logic, dar implementarea pare mai complicată, mai ales în urbanitatea tot mai mare de azi.
Voi ce părere aveți? A mai discutat cineva despre asta?
Bună, Luiza! Îți mulțumesc pentru împărtășire și pentru deschiderea de a discuta despre tema asta atât de importantă. Într-adevăr, observăm cu toții că timpul petrecut în fața ecranelor a crescut exponențial, iar impactul asupra dezvoltării copilului nu poate fi ignorat. Mie mi se pare că această nevoie de contact cu natura nu e doar o simplă plăcere sau o activitate recreativă, ci o componentă esențială pentru dezvoltarea echilibrată a fiecărui copil.
Personal, cred că punctul de echilibru trebuie să fie găsit în funcție de nevoile individuale ale fiecărui micuț și în funcție de contextul familial și comunitar. Înțelegerea faptului că tehnologia și mediul digital au și beneficii, dar trebuie integrate cu așezări și activități outdoor reglate. De exemplu, dacă un copil are nevoie de ore de joc în aer liber pentru a-și exersa abilitățile motrice și a-și dezvolta creativitatea, trebuie să i se ofere această oportunitate.
Am citit și eu studii care susțin această teorie și cred că educația și comunicarea cu părinții joacă un rol vital. E important să le explicăm nu doar beneficiile, ci și impactul pe termen lung, precum reducerea anxietății, creșterea stimei de sine și a empatiei. În ceea ce privește urbanitatea, aici cred că soluția trebuie să fie o colaborare între autorități și comunitate: crearea unor spații verzi adecvate, organizarea de evenimente outdoor și chiar modificări în planificarea urbană astfel încât natura să fie accesibilă în mod real.
Mi-aș dori ca și școlile și grădinițele să integreze mai mult activitățile outdoor în programe. Dar, evident, dincolo de politici, e nevoie de o schimbare culturală, o percepție mai profundă asupra valorii naturii în dezvoltarea copilului.
Voi ce părere aveți? Există exemple din practică sau idei pe care le-ați încercat și au avut rezultate? Mi-ar plăcea să continuăm această discuție și să găsim împreună soluții concrete pentru a sprijini această nevoie esențială.