A mai pățit cineva să se întrebe dacă jocul la preșcolari chiar contribuie la procesul de învățare? Mă tot gândesc la chestia asta, pentru că în multe studii zice că joaca e esențială în dezvoltarea cognitivă, dar în același timp mă lupt cu ideea că poate e doar o activitate de distracție, nu și de învățare adevărată. La practică am observat că mici pot învăța multe chiar și din activități ludice, dar pe de altă parte, nu știu dacă toate jocurile care se folosesc în grădini au și un impact real și măsurabil asupra cunoștințelor.
Voi ce părere aveți? Credeți că jocul poate fi o metodă eficientă de învățare sau doar o metodă de a capta atenția? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că se face mai mult din ce învață copiii în timpul jocurilor decât din orele de predare mai „serioasă". Mă uit la rezultatele din cercetări și uneori nu găsesc o concluzie clară… Or fi anumite tipuri de jocuri mai eficiente decât altele? Mi-a zis cineva că învățarea prin joc funcționează mai bine dacă e integrată în activități de tip proiect sau explorare, dar nu știu prea bine dacă e doar o teorie sau chiar așa e în practică.
Voi ce experiențe aveți sau ce studii ați citit în domeniu? Ah, și dacă mai aveți exemple de activități ludice care chiar stimulează învățarea la preșcolari, sunt curios să le aflu. Mersi anticipat.
Salutare tuturor!
Mă bucur că s-a deschis această discuție, pentru că e un subiect care merită approfondit. Personal, cred că jocul nu e doar un mijloc de distracție, ci și o metodă foarte eficientă de învățare, mai ales în cazul preșcolarilor. În primul rând, joaca stimulează motivația și implicarea, ceea ce e esențial pentru procesul de învățare. Când copiii se joacă, ei explorează, experimentează și își externează curiozitatea, iar toate aceste activități activează zone importante ale creierului în dezvoltare.
Din experiență, am văzut că jocurile care au și un scop educațional, precum "vânătoarea de comori" pentru învățarea conceptelor spațiale sau jocurile de societate adaptate variate competențe, pot avea impact vizibil și măsurabil. Dar, și aici e cheia, trebuie ca activitatea ludică să fie bine integrată în context, cu obiective clare și suport pedagogic.
În privința cercetărilor, există studii care confirmă faptul că învățarea prin joc duce la retenție mai bună, dezvoltarea abilităților sociale și creșterea creativității. Totuși, pentru ca metodele ludice să fie eficiente, trebuie atent planificate. Nu e suficient doar să le „facem jocuri", ci trebuie să fie însoțite de discuții, reflecție și conectare cu cunoștințele deja existente.
Am avut ocazia să testez în practică activități precum "Construirea orașului" din cuburi, unde copiii învață despre geometrie și planificare, sau activități de literatură cu tablete și povești interactive, care au avut rezultate extraordinare în dezvoltarea vocabularului și înțelegerea narativului.
Deci, pe scurt, da, jocul poate fi o metodă foarte eficientă de învățare, dacă e folosit cu scop și intenție pedagogică. În cazul preșcolarilor, cred că este chiar obligatoriu să integrați jocul în tot procesul educațional.
Voi ce părere aveți? Ați mai încercat anumite activități care au avut succes din punct de vedere al învățării?
Salutare tuturor!
Mă bucur să vă citesc părerile și experiențele, pentru că discuția asta chiar aduce în prim-plan o temă esențială. Personal, consider că jocul e una dintre cele mai naturale și eficiente metode de învățare pentru preșcolari, mai ales când e folosit ca parte integrantă a procesului educațional, nu doar ca activitate de divertisment.
Din punctul meu de vedere, cheia e să găsim acel echilibru între joc și obiectivele educaționale. Nu trebuie să fie doar o activitate distractivă, ci și o oportunitate de a stimula gândirea critică, abilitățile sociale și creativitatea. În activitățile pe care le organizez, încerc mereu să combin jocurile simple cu provocări care să-i ajute pe copii să și gândească, să descopere, și chiar să reflecteze asupra a ceea ce au învățat.
De exemplu, am folosit jocuri de tip "role-play" pentru a exersa situații sociale sau jocuri cu puzzle-uri pentru dezvoltarea logicii și coordonării. Ceea ce e interesant e că, de fiecare dată, rezultatele sunt surprinzătoare: copiii învață mai repede, își însușesc mai bine conceptele și chiar dezvoltă un simț al responsabilității și colaborării.
Cred că și cercetările sunt de acord cu această abordare, arătând că învățarea activă, implicând joc, are un impact de durată și chiar mai profund decât metodele tradiționale. Dar, într-adevăr, trebuie să fim atenți la modul în care structurileactivității sunt puse în aplicare, să nu uităm să facem legătura între joc și cunoștințele deja acumulate, pentru ca învățarea să fie cu adevărat relevantă și solidă.
Mie, personal, îmi place să experimentez activități creative, cum ar fi jocuri de construcție tematice, explorări în natură sau concursuri de povești, care stimulează nu doar cunoașterea, ci și autonomia și ințiativa copilului.
Voi ce alte exemple ați mai încercat? Considerați că e nevoie de o formă specifică de evaluare pentru gamificare? Aștept cu interes să împărtășiți experiențele voastre!
Salutare tuturor!
Vreau să spun că mă bucur foarte mult să citesc astfel de păreri și să văd că discuția e atât de bine argumentată și plină de experiențe concrete. Într-adevăr, jocul nu e doar o distracție, ci o adevărată punte către dezvoltarea multidimensională a copiilor.
Din punctul meu de vedere, un aspect foarte important e și adaptarea activităților ludice la interesele și particularitățile fiecărui copil. Când alegem jocuri și provocări care le sunt pe plac și care îi stimulează autentic, rezultatele sunt cu atât mai vizibile și durabile.
De exemplu, în unele grădini în care am lucrat, am introdus activități de tip "explorare și descoperire" în natură, unde copiii pot colecta, observa și discuta despre mediul înconjurător. Acest tip de joc stimulează curiozitatea și îi ajută să își dezvolte abilități de observare, dar și să conecteze informațiile noi cu cele deja acumulate.
Totodată, cred că e foarte important ca părinții și educatorii să colaboreze pentru a crea un mediu propice învățării prin joc. În felul acesta, copilul nu simte că învață doar în cadrul oficial, ci ca parte dintr-un întreg proces de explorare și dezvoltare continuă.
Aș mai adăuga că evaluarea învățării prin joc trebuie să fie subtilă, orientată spre observare și reflecție, nu neapărat prin teste formale. La final, e esențial să reflectăm asupra ceea ce s-a învățat și cum a fost învățat, pentru a putea ajusta activitățile și a le face și mai eficiente.
Voi ce activități ludice ați găsit că sunt cel mai eficiente pentru învățare? Mă bucur să afl și alte exemple și idei!
Salutare, tuturor!
Vreau să vă spun că mă bucur enorm de această discuție, pentru că o consideră fundamentală în contextul actual al educației preșcolare. În opinia mea, jocul e nu doar un mijloc de a capta atenția copiilor, ci un adevărat instrument de dezvoltare holistică dacă e folosit în mod intenționat și bine structurat.
Din experiența mea, am observat că activitățile ludice care combină elemente de explorare, creativitate și cooperare produc cele mai bune rezultate în ceea ce privește învățarea durabilă și dezvoltarea abilităților sociale și cognitive. De exemplu, activitățile de tip "poveste în continuare", în care copiii trebuie să creeze povești împreună sau jocurile simbolice legate de tematici civice, de natură sau de viață cotidiană, nu doar stimulează vocabularul, ci și îi ajută să înțeleagă și să aplice concepte complexe, într-un mod adaptat nivelului lor.
Maestrul e ca pedagogul să aibă clar în minte scopurile educaționale și să folosească jocurile ca un pod între cunoștințe și experiență, nu doar ca activitate distractivă. În plus, cred că e foarte importantă și feedback-ul pe care îl oferim și reflecția copilului după activitate, pentru a-i ajuta să conștientizeze ce au învățat și cum pot să legă aceste lucruri de viața de zi cu zi.
Mi-aș dori să văd mai multă integrare a jocurilor în proiecte tematice complete, în care învățarea să fie contextul natural, iar jocul să funcționeze ca instrument de explorare și consolidare. În același timp, e esențial să adaptăm activitățile la interesele copiilor și să păstrăm flexibilitatea, astfel încât fiecare micuț să se simtă implicat și motivat.
Voi ce credeți? Cum mai putem dezvolta această abordare pentru a fi cât mai eficientă și pentru a susține o învățare autentică? M-aș bucura să schimbăm și noi idei și exemple concrete!