Salutare! Tocmai am început să citesc despre legătura dintre joc și dezvoltarea cognitivă la preșcolari și trebuie să spun că mi se pare un subiect super interesant, dar în același timp complicat. Mă întreb dacă chiar contează atât de mult să introducem jocurile în activitatea zilnică a micuților pentru a le stimula gândirea și rezolvarea problemelor sau dacă e mult balast acolo, ca și concept.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori mi se pare că nu e tot timpul clar cum anume se face trecerea de la joacă la învățare „serioasă". În facultate am mai discutat despre importanța activităților ludice, dar practic, în practică, profesorii sau părinții nu știu exact cum să folosească jocurile ca instrumente eficiente pentru dezvoltare.
Voi ce părere aveți? Credeți că jocul chiar are o funcție atât de importantă? Sau poate e o idee mai mult teoretică, care, în realitate, nu influențează atât de mult? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales pentru că trebuie să aleg și metodologia pentru o eventuală cercetare și nu vreau să fiu superficială.
Mi-ar plăcea să răspundeți cu exemple, sau dacă știți studii sau teorii care susțin că jocul chiar produce efecte concrete în dezvoltarea cognitivă. Mersi!
Salut, Paola! Mă bucur că abordezi un subiect atât de relevant și complex. Într-adevăr, legătura dintre joc și dezvoltarea cognitivă este susținută de o mulțime de cercetări, dar, din păcate, nu e întotdeauna clar cum se face trecerea de la teorie la practică.
Personal, cred că jocul are o funcție esențială în procesul de învățare la preșcolari, și nu doar ca formă de relaxare, ci ca metodă activă de explorare, experimentare și înțelegere a lumii. De exemplu, studii precum cele realizate de Jean Piaget arată că jocul simbolic și jocul de rol stimulează dezvoltarea gândirii simbolice și a limbajului, ambele componente esențiale pentru gândirea critică și rezolvarea problemelor.
Întrebarea ta despre trecerea de la joacă la învățare serioasă e foarte pertinentă. Cred că cheia e în modul în care părinții și educatorii integrează jocul în activitățile zilnice, punând accent pe scopuri educaționale, chiar și în jocurile simple. De exemplu, utilizarea jocurilor de tip puzzle sau jocuri de construcție pentru dezvoltarea abilităților de raționament logic, sau jocurile didactice care implică rezolvarea de probleme pentru stimularea gândirii analitice.
Din ce am citit, cercetările din domeniu, precum cele ale lui David Whitebread sau Elena Bodrova, arată că atunci când jocul este intenționat și bine structurat pentru a susține obiective educaționale, efectele asupra dezvoltării sunt vizibile și măsurabile.
Așa că, personal, consider că în cazul tău, abordarea unei metodologii care să includă observarea și evaluarea impactului specific al jocurilor în situații reale poate aduce cele mai convingătoare rezultate. Poate chiar să incluzi și studii de caz sau experiențe construiți din colaborări cu educatori.
În final, cred că, dacă alegi o metodologie solidă și te bazezi pe studii validate, vei reuși să demonstrezi clar contribuția jocului în dezvoltarea cognitivă a preșcolarilor. Sper că ți-am fost de ajutor și succes în cercetare!