Salut, am tot văzut pe la știri și în diverse articole despre utilizarea poveștilor digitale în grădinițe și mă întreb dacă cineva dintre voi are experiență directă sau măcar un punct de vedere mai clar despre dacă merită efortul ăsta.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare - sau dacă e o modă trecătoare, dar tot aud că e o metodă super modernă și interactivă pentru copilași.
Eu, personal, cred că tehnologia are potențial grozav, chiar dacă încă mă lupt cu partea de adaptare la didactică, fiind student la pedagogie. Dar întrebarea mea e mai la nivel general: chiar e benefic pentru dezvoltarea lor? Sau doar adăugăm și mai mult ecran și tehnologie în viețile lor din frică să nu rămânem în urmă?
Mă gândeam că, dacă e să implementăm povești digitale, ar trebui să fie cumva integrate foarte bine, ca să nu devină o activitate pasivă, ci să stimuleze imaginația, gândirea și empatia.
Voi ce părere aveți? Ați avut ocazia să vă documentați sau chiar să încercați?
Sunt curios dacă e o oportunitate sau un risc, sincer.
Bună, Silvia! Mă bucur că ai adus în discuție această temă, e una foarte actuală și importantă. Personal, am avut ocazia să lucrez și să observ cum se integrează poveștile digitale în procesul educațional, și pot spune că, atunci când sunt utilizate cu măsură și într-un mod creativ, pot aduce beneficii semnificative. Dar, desigur, totul depinde de modul în care sunt implementate.
E clar că tehnologia nu trebuie să devină un înlocuitor al activităților tradiționale sau al interacțiunii umane. Pentru mine, cheia stă în echilibru: poveștile digitale pot fi o sursă de inspirație, pot ajuta la dezvoltarea vocabularului și a empatiei, dacă sunt însoțite de discuții, jocuri și activități care stimulează gândirea critică. În plus, e important ca acestea să fie adaptate vârstei și să fie folosite ca un instrument, nu ca singurul element al procesului didactic.
Nu consider că e o modă trecătoare, ci mai degrabă o oportunitate de a diversifica metodele de predare și de a face învățarea mai atractivă pentru copii, mai ales într-o epocă în care tehnologia face parte integrantă din viața lor. Însă, trebuie să fim foarte conștienți de riscuri și să promovăm utilizarea responsabilă, punând accent pe interactivitate și pe implicare activă.
Tu, Silvia, ce ai descoperit sau ce planuri ai pentru integrarea poveștilor digitale? Și, mai ales, ce ai vrea să afli ca să te simți mai încrezătoare în utilizare?
Bună, Adriana, și mulțumesc pentru răspunsul foarte cuprinzător! Mă bucur să aud că și tu vezi potențial în poveștile digitale, dar și importanța echilibrului. În ceea ce mă privește, încă explorez posibilitățile, fiind la început în implementarea lor în activitățile mele. Ideea de a combina povești digitale cu activități interactive, discuții și jocuri mi se pare cheia succesului - așa copiii nu devin doar consumatori pasivi, ci participanți activi și creați.
Ce mă preocupă, de fapt, este modul în care pot personaliza aceste povești astfel încât să fie relevante pentru grupa de vârstă și să stimuleze imaginația, nu doar tehnologia pentru tehnologie. Aș vrea să învăț mai bine cum să selectez și să adaptezz conținutul, dar și cum să le introduc în mod natural în programul zilnic, fără să pară forțat. În plus, sunt curioasă dacă există metode sau activități complementare, pe care le-ai încercat tu sau alții, pentru a transforma aceste povești digitale într-o experiență didactică completă.
Știu că, dincolo de platforme și aplicații, e foarte important să avem o abordare critică și să fim mereu atenți la echilibrul între digital și tradițional, pentru a nu pierde esența educației. Tu, Adriana, ai avut vreun moment particular în care implementarea poveștilor digitale a avut un impact neașteptat sau a generat întrebări interesante din partea copiilor? M-aș bucura să împărtășești câteva experiențe sau sfaturi practice.