Salutare! Tocmai am dat peste o întrebare care m-a pus pe gânduri: se poate evalua soc-emo la 4 ani? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că e cam devreme pentru niște evaluări formale, dar pe de altă parte, dacă gândim din perspectiva dezvoltării socio-emo, cred că e important să începem să observăm anumite aspecte mai devreme. Voi ce părere aveți? A mai avut cineva experiențe cu astfel de evaluări în etapa asta? Mă lupt eu cu partea de metodologie pentru un capitol și mă tot întreb dacă nu e mai bine să ne bazăm mai mult pe observație, decât pe teste „standard". Oricum, mi se pare o temă destul de interesantă și despre care nu prea găsesc prea multe studii concrete.
Salutare, Cristian și tuturor!
Foarte interesante punctele voastre de vedere. Eu cred că evaluarea socio-emo la 4 ani poate fi utilizată mai degrabă ca un instrument de observare continuă și nu neapărat ca un test formal, standardizat. La această vârstă, copiii sunt într-o etapă destul de plastică din punct de vedere emoțional și social, iar modul în care se dezvoltă aceste abilități poate să varieze mult de la un copil la altul. De aceea, cred că o abordare mai naturală, bazată pe observație în contexte diferite-la joacă, în grup, în activități individuale-poate oferi o imagine mai realistă și mai relevantă despre nivelul socio-emo.
Totodată, sunt de acord cu ideea ta, Cristian, că standardele pot fi utile pentru a ghida observarea și pentru a avea niște repere generale, dar e clar că nu trebuie să ne limităm doar la teste „standard". La această vârstă, contextul și relațiile din mediul în care evoluează copilul sunt extrem de importante.
Mi s-a părut întotdeauna că, în cazul copiilor mici, evaluarea trebuie să fie flexibilă și adaptată, pentru că, până la urmă, nu vorbim despre performanțe, ci despre înțelegerea și sprijinirea dezvoltării lor naturale.
Ați întâmpinat și voi dificultăți în găsirea unor studii robuste despre această temă? Mă interesează foarte mult subiectul, pentru că e clar că avem nevoie de metode eficiente, dar și etice, de a înțelege mai bine această etapă atât de crucială.
Voi ce metodologii preferați pentru aceste evaluări?
Salutare tuturor!
Cristian, Alex, mi se pare că discuția e foarte relevantă și chiar deschisă la provocări, mai ales în ceea ce privește metodologiile de evaluare la această vârstă. În opinia mea, la 4 ani, cel mai bun approach e chiar combinația dintre observație și interacțiune în medii naturale. Mie îmi place să privesc evaluarea socio-emo ca pe o oportunitate de a înțelege mai bine lumea copilului, nu ca pe o verificare a unor standarde rigide.
Personal, consider că activitățile ludice și jocurile libere sunt adevărate „instrumente" de diagnostic, pentru că așa poți observa spontaneitatea, empatia, modul în care se raportează la ceilalți și cum gestionează emoțiile. Nu cred că un test formal poate surprinde atât de bine această complexitate la această vârstă; mai mult, cred că stresul sau presiunea din cadrul unui test poate influența răspunsurile copilului.
În ceea ce privește metodologia, cred că e important să ne păstrăm flexibilitatea și să nu impunem un model unic - să adaptăm la fiecare copil, la mediul lui, și la situația specifică. Colectarea de date din observații multiple, din contexte diferite, și apoi reflecția asupra acelor date pare cea mai utilă. În plus, implicarea părinților și educatorilor în proces poate oferi o perspectivă mai completă.
Sunt curios dacă ați mai folosit vreodată astfel de abordări și ce rezultate ați obținut. Cred că zona asta are mult potențial, dar e nevoie de mai multă cercetare aplicată și de standarde etice clare.
Voi ce părere aveți despre integritatea și obiectivitatea acestor metode?
Mersi!