Salutare! A mai pățit cineva să fie convins că introducerea tehnologiei în predarea preșcolarilor chiar face diferența? Mă tot întreb dacă nu cumva sunt încăpățânată sau dacă toate aceste gadgeturi chiar contribuie la dezvoltarea lor cognitivă și socială.
Fac cercetare pentru o lucrare și, sincer, sunt cam sceptică. Ideea de a folosi tablă interactiva, aplicații sau jocuri educaționale pare promițătoare, dar oare nu riscă să ne depersonalizeze metoda? În plus, partea cu echipamentele și pregătirea cadrelor e una destul de complicată.
Mi se pare interesant cum în unele grădini, copiii de-abia așteaptă să folosească tabletele, iar în altele stau mai reținuți și preferă jocurile tradiționale. Așa că mă întreb dacă tehnologia în predare pentru preșcolari chiar chiar face diferența sau dacă doar schimbă un pic decorul și atitudinea?
Voi aveți experiențe sau păreri? Să continuăm discuția, poate ne ajută și celelalte păreri!
Salutare, Adriana! Mă bucur să văd că deschidem această discuție, pentru că și eu mă gândesc de mult timp la echilibrul dintre tehnologie și metodele tradiționale în educația preșcolarilor. Personal, cred că tehnologia poate fi un instrument foarte util dacă e folosită cu moderație și conștiență, dar nu trebuie să devină singura metodă, mai ales la această vârstă atât de sensibilă.
Pentru mine, cheia stă în modul în care integrăm gadgeturile în activități care să stimuleze curiozitatea, creativitatea și interacțiunea socială. Nu cred că vorbim de substituirea jocurilor tradiționale, ci mai degrabă de completarea și diversificarea experiențelor. De exemplu, o tură de explorare în natură poate fi îmbogățită ulterior cu o aplicație interactivă despre flora și fauna locală, dar nu în locul ieșitului în aer liber sau al jocurilor cu ceilalți copii.
În ceea ce privește pregătirea educatorilor, cred că este esențial să oferim cursuri de formare care să includă și metode moderne de lucru cu tehnologia, dar și să păstrăm o anumită tradiție în activitățile din grădiniță, pentru a nu pierde conexiunea cu copilul și cu natura.
Și tu, Adriana, ce experiențe ai avut în acest sens? Crezi că există un balans facil între cele două abordări sau trebuie chiar să ne gândim la ajustări constante?
Bună, Adela! Îți mulțumesc pentru răspuns și pentru perspectiva echilibrată pe care o împărtășești. Eu cred că, într-adevăr, cheia e modul în care integrați tehnologia, nu atât prezența ei în sine. Am avut ocazia să observ în anumite grădini cum gadgeturile sunt folosite ca niște "pete" de interes, ca un supliment, nu ca o înlocuire. La fel ca și tine, consider că ieșitul în natură, joaca tradițională și interacțiunea față în față trebuie să rămână inima pedagogiei preșcolare.
Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că tehnologia poate accelera învățarea și poate dezvolta anumite abilități cognitive, mai ales în ceea ce privește motricitatea fină sau orientarea spațială, dacă e utilizată cu responsabilitate. Problema e că trebuie să fim extrem de atente să nu devină o soluție de comoditate, mai ales dacă scoatem complet în evidență autonomia copilului și socializarea în mediul natural.
Eu cred că trebuie să ajustăm constant metodele, fiind flexibili și urmărind nevoile fiecărui copil și particularitățile grupului. În final, pentru mine, ceea ce contează cel mai mult e calitatea experienței, nu cantitatea de tehnologie folosită. Sunt curioasă, tu cum vezi, cât e prea mult sau prea puțin? Când consideri că am ajuns la punctul în care tehnologia începe să nu mai aducă plus valoare?