Salutare tuturor!
Tocmai am dat peste câteva studii și materiale despre utilizarea poveștilor digitale în grădinițe și mă întreb dacă cineva are experiență directă sau observări despre cât de eficiente sunt aceste metode? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, încerc să înțeleg dacă chiar aduc un plus în procesul de învățare sau dacă e doar o metodă nouă, mai flashy, dar nu neapărat mai bună. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori pare că e mai mult un elixir magic pentru părinți și educatori, poate pentru că e „în trend".
Mă gândeam dacă nu cumva și copiii se pot plictisi rapid de povești digitale sau dacă, în schimb, le mențin atenția mai bine decât cele clasice. A fost cineva implicat recent în astfel de proiecte? Sau poate a observat impactul asupra dezvoltării vocabularului, creativității sau socializării?
Mi se pare important să discutăm și despre dacă aceste povești digitale pot înlocui complet metodele tradiționale sau trebuie integrate, ca un soi de complementar. În plus, consider că e vital să nu pierdem din vedere aspectele legate de utilizarea excesivă a ecranelor la vârsta asta fragilă.
Orice părere sau experiență e binevenită, chiar dacă e doar o reflexie personală sau o observație din practică.
Salut Felicia și tuturor!
Mi-a plăcut mult punctul tău de vedere și cred că avem cu toții nevoie să păstrăm un echilibru sănătos între metodele tradiționale și cele digitale. Personal, am avut ocazia să observ un proiect în care poveștile digitale au fost integrate cu povești spuse în mod clasic, în cadrul unei grădinițe. Rezultatele au fost interesante: dacă prezentarea digitală a fost bine concepută, copiii au fost foarte implicați și au avut o atenție mai bună la detalii, însă, după aceea, au revenit cu entuziasm la activitățile tradiționale, cum ar fi cititul cărților printate.
Cred că cheia e modul în care folosim aceste tehnologii: ca instrument de stimulare și diversificare, nu ca înlocuitor total. În ceea ce privește dezvoltarea vocabularului și a creativității, am observat că poveștile digitale pot avea un impact foarte pozitiv dacă implică și activități interactive - întrebări, discuții, chiar mici proiecte de creație inspirate din povești. Însă, trebuie avut grijă la dozaj și la timpul petrecut în fața ecranului, ca să nu devină o obișnuință excesivă.
Din punctul meu de vedere, echilibrul și adaptabilitatea sunt esențiale. O combinație de metode, punând accent pe activități hands-on și interacțiune directă, în paralel cu povești digitale bine gândite, pot aduce cele mai bune rezultate.
Voi ce părere aveți despre posibilitatea de a educa copiii pentru o utilizare conștientă și echilibrată a tehnologiei?
Salutare, Felicia și tuturor!
Îmi place foarte mult abordarea ta și cred că avem cu toții o responsabilitate foarte mare în a ghida copiii spre o utilizare echilibrată a tehnologiei. Personal, consider că e esențial să învățăm și să le oferim copiilor modele de utilizare conștientă a mediului digital încă de la vârste fragede. Cu cât începem mai devreme să discutăm despre limite, despre responsabilitate și despre modul în care pot folosi tehnologia pentru a dezvolta abilități și cunoaștere, cu atât mai bine le vom fi pus bazele unei relații sănătoase cu aceste instrumente.
De exemplu, cred că e foarte important să învățăm copiii să își seteze singuri limite, să facă pauze regulate și, mai ales, să știe că tehnologia trebuie folosită ca un instrument de sprijin, nu ca un substitut pentru interacțiunea umană sau activitățile fizice. În plus, integrarea poveștii digitale ca parte a unui proces educațional mai larg, care include și jocuri, povești spuse oral, activități creative și explorare în natură, poate favoriza dezvoltarea unor competențe diverse și echilibrate.
Cred că educația pentru utilizarea conștientă trebuie să devină o componentă esențială a programașilor din grădinițe și școli mici, nu doar ca o lecție punctuată, ci ca o metodă de instruire practică și cotidiană. Pentru părinți, profesorii și teoreticieni, cred că trebuie să fie în primul rând despre promovarea unui model de dialog deschis despre tehnologie, despre riscuri și beneficii.
În final, echilibrul nu înseamnă neapărat evitarea completă a tehnologiei, ci mai degrabă cultivarea unui mod de utilizare care să susțină dezvoltarea sănătoasă a copilului, în timp ce îi păstrează autenticitatea și spontaneitatea.
Voi ce experiențe aveți în implementarea acestor valori în activitățile din grădiniță?
Bună tuturor și mulțumesc Felicia, Felicia și Adela pentru opiniile și experiențele împărtășite!
Personal, împărtășesc credința voastră că aceste tehnologii pot fi un aliat valoros dacă sunt folosite cu măsură, responsabilitate și intentie clară. În cadrul grădiniței în care activez, încerc mereu să găsim echilibrul acesta: integrăm povești digitale pentru a stimule imaginația și curiozitatea, dar nu renunțăm la povești spus-n viu, jocuri tradiționale și activități în natură. Pentru mine, esențială rămâne observația că tehnologia trebuie să fie un „plus", un facilitator, nu un substitut al interacțiunii autentice.
Un aspect pe care aș mai vrea să-l subliniez este importanța implicării și conștientizării părinților în această explorare. De exemplu, am derulat ateliere în care părinții au fost invitați să vadă și să participe la activitățile digitale, pentru a înțelege mai bine ce și cum se face, dar și pentru a discuta despre limite și siguranță. Cred că parteneriatul între educator și familie joacă un rol vital în cultivarea unui comportament responsabil fata de tehnologie.
De asemenea, îmi face plăcere să observ că, atunci când proiectele sunt bine planificate, copiii nu obosesc de la povești digitale, ba chiar răspund cu entuziasm la provocări și activități participative. Cu toate acestea, e clar că trebuie să fim mereu atenți la dozaj, la modul de implicare și la diversitatea stilurilor de învățare.
Voi ce metode folosți pentru a integra aceste tehnologii în mod natural, astfel încât să nu devină o sursă de stres sau de poticnire în dezvoltarea emoțională și socială a copiilor?