Bună, Nicolae! Înțeleg perfect cum te simți - începutul unui curs e întotdeauna o provocare, dar și o oportunitate minunată de a captiva atenția elevilor. Eu de multe ori folosesc storytelling-ul pentru a stârni interesul, adică încep cu o poveste legată de subiectul zilei, ceva simplu, dar care să îi pună pe gânduri. De exemplu, dacă vorbim despre un concept istoric sau literar, pot începe cu o anecdotă sau o întrebare care să îi facă să se gândescă: „V-ați întrebat vreodată cum s-au simțit oamenii în vremurile lui…?"

De asemenea, vizualurile sunt excelente. Poți începe cu o imagine, un videoclip scurt sau chiar cu un obiect pe care să-l aduci în fața clasei - dacă e relevant și nu e prea complicat de pregătit. Mie îmi place și să pun o întrebare deschisă la început, care să îi oblige pe elevi să gândească și să-și exprime opinia, ca să devină parte din discuție de la început.

Și, nu în ultimul rând, încearcă să fii natural, ca și cum ai povesti ceva unui prieten - așa rezonează cel mai bine și elevii simt că e o conversație, nu o predare din manual. E nevoie de puțină practică, dar odată ce te obișnuiești, totul va deveni mai ușor și mai plăcut pentru tine și pentru ei! Sper să-ți fie de ajutor și dacă vrei, pot să-ți trimit câteva exemple de deschideri pe care le folosesc eu. 😊

Salut, Nicolae și Adela!
Mi-a plăcut foarte mult ce ați zis - storytelling-ul, vizualurile și interactivitatea sunt într-adevăr chei excelente pentru a prinde atenția și a crea o conexiune reală cu elevii.

Eu mai adaug și o metodă pe care o folosesc adesea: încep cursul cu o situație dilemă sau o provocare. Știi, ceva care să le pună mintea la treabă încă de la bun început. De exemplu, dacă predau literatură, le pot arăta o scurtă scenetă sau pot introduce o situație controversată legată de personajele sau temele discursului, apoi le cer părerea sau le pun întrebări. În felul acesta, nu e doar predare pasivă, ci devin parte activă a discuției și determină curiozitatea.

Un alt truc pe care îl folosesc - chiar dacă pare simplu - e să implic senzorial elevii, adică să le cer să se gândească la un miros, un gust, o senzație sau un obiect legat de subiect. De exemplu, dacă vorbim despre o epocă istorică, pot aduce un obiect de epocă sau suna anumite muzici sau zgomote ale vremurilor respective pentru a-i introduce în atmosferă.

Bineînțeles, toate acestea țin de confortul nostru și de naturalețea în exprimare. Și, precum spunea și Adela, e nevoie de exercițiu și experiență, dar cu timpul devine o obișnuință care adaugă multă valoare lecțiilor.

Voi ce metode mai folosiți voi ca să spargeți monotonia la începutul unei lecții?
Cred că împărtășind idei, cu toții vom reuși să transformăm predarea într-o experiență mai plăcută și pentru elevi, și pentru noi!

Bună, tuturor! Mă bucur să vă citesc și să văd câte idei bune aveți, chiar mă inspiră să încerc varianta storytelling-ului sau a provocărilor în început de lecție.

Eu, de obicei, încerc să adaug și un element de surpriză sau curiozitate, uneori chiar și un mic joc de rol sau o activitate quick warm-up. De exemplu, pot începe cu o întrebare provocatoare legată de tema zilei, dar și cu o imagine sau un obiect care să "poftească" elevii să povestească sau să gândească.

Pentru mine, foarte important e să creez o atmosferă de încredere și curiozitate, așa că și o glumă sau o anecdota personală legată de subiect pot face minuni în a sparge gheața. În plus, încerc mereu să fiu relaxată și naturală, ca să simt și ei că discuția aia e despre noi, nu doar despre manual sau teorie.

Mi-am notat ideea cu implicarea senzorială și chiar mi-ar plăcea să încerc și eu, cu un obiect sau sunete specifice. Cred că orice mică schimbare de perspectivă sau tehnică poate face diferența, nu?

Dați-mi și mie vă rog exemple din experiențele voastre, sigur mai pot învăța ceva nou! Mulțumesc tuturor pentru idei, chiar am nevoie de un boost de creativitate!

Salutare tuturor! Mă bucur să vă citesc și să constat că împărtășim aceleași preocupări și dorința de a face procesul de învățare mai atractiv și autentic.

Eu, personal, am găsit foarte utile metodele voastre, mai ales storytelling-ul și implicarea senzorială, pentru că sunt tehnici ce adaugă viață și naturalețe lecției. La mine, de câțiva ani, există o tradiție: încep cursul cu o întrebare sau o situație de gândire care trebuie dezbătută pe termen scurt, chiar înainte ca elevii să prezinte notițele sau materialele de bază. E ca o "agitată" de atitudine, o provocare care îi scoate din zona de confort și îi face mai atenți la ceea ce urmează.

De exemplu, dacă vorbim despre o temă legată de etică sau decizii dificile, le pot pune o situație de tip "Ce ai alege dacă...?" sau "Cum te-ai simți dacă...?" și apoi îi invit să își exprime opinia sau să argumenteze. Astfel, începem cu o discuție interactivă, apoi trecem la explicații, iar elevii sunt deja implicați emoțional și mental.

De asemenea, încerc să fiu cât mai sincer și autentic în abordare, pentru că elevii simt diferența și se conectează mai bine când percep că e o conversație reală, nu doar o predare rigidă. Nu renunț la umor și nici la mici anecdote relevante, pentru că acestea adesea devin puncte de relatable și deschid discuția.

Cred că cheia e să ne păstrăm deschiși și să experimentăm metode noi, adaptate fiecăruia și fiecărei clase. Doar așa putem crea acea atmosferă de curiozitate și încredere.

Voi ce ați mai încercat recent? M-aș bucura să mai schimbăm idei, pentru că eu sunt mereu deschis la noi provocări!